Loboda este un aliment celebru al primăverii şi al verii şi este cunoscută pentru deosebitele sale proprietăţi detoxifiante şi antioxidante. Cu frunze verzi sau roşii, loboda joaca un rol important in currăţirea sângelui. Loboda conţine cantităţi semnificative de vitamina K, ce ajută la fixarea calciului şi la întărirea vaselor de sânge, împiedicând astfel formarea cheagurilor şi reducând riscul atacurilor cerebrale.
Loboda conţine mult fier, calciu, vitamina B2, magneziu, potasiu, fenoli, proteine, fibre şi carbohidraţi. De asemenea, datorită conţinutului bogat de fibre, este recomandată pentru reglarea digestiei şi prevenirea constipaţiei. În plus, împiedică apariţia hemoroizilor şi a cancerului de colon.
Persoanele care au început o cură de detoxificare, pot include în meniul zilnic preparate pe bază de lobodă. Din păcate, această plantă este folosită prea puţin în raport cu proprietăţile sale terapeutice fiind considerată un aliment cam „ruşinos”, de meniu al oamenilor săraci. Nimic mai greşit. Spre exemplu, loboda conţine de două ori mai multă vitamina C decât kiwi-ul sau lămâia, cantităţi importante de fier şi de vitamina K – ce creşte rezistenţa vaselor sangvine şi reduce riscul de accident vascular. În plus, puţină lume ştie că planta are proprietăţi diuretice. Loboda are efect uşor laxativ şi joacă un rol important în curăţirea sângelui. Pentru aceasta nu e nevoie de ceaiuri sau de tincturi sofisticate, ci planta poate fi folosită, pur şi simplu, în ciorbe sau salate. Mai ales în curele de detoxificare, consumarea frunzelor tinere, în stare crudă, este cu atât mai indicată, ele având rol diuretic. În plus, planta mai conţine pigmenţi antioxidanţi, care ajută organismul să se regenereze, încetineşte procesele de îmbătrânire şi este un bun remineralizant. De asemenea, stimulează metabolismul.
Consumul regulat de lobodă este eficient în ameliorarea sau tratarea acneei, astmului, chisturilor ovariene ori alergiilor, ea având un excelent efect mineralizant şi vitaminizant. Din acest motiv, loboda este utilă şi pentru tratarea tusei, a gâtului inflamat şi a gutei. În aceste situaţii se obţin rezultate mai bune dacă fiertura e amestecată cu puţin oţet, miere şi sare.
Sub formă de infuzie planta este utilă în tratarea afecţiunilor pulmonare şi a durerilor de stomac, iar sub formă de cataplasmă ajută la vindecarea bubelor şi rănilor. Infuzia poate fi făcută, pur şi simplu, ca un ceai sau sub formă de ciorbă, alături de alte legume (ceapă, usturoi verde şi leuştean). În ceea ce priveşte cataplasmele, se fierbe planta până dă apa în clocot, apoi se lasă să se răcească puţin. Când loboda încă e călduţă se înfăşoară în tifon şi se pune pe locul cu probleme, unde se ţine minimum 30 de minute.
Atenţie! Persoanele cu pietre la rinichi nu au voie să consume planta în cantităţi mari sau în scopuri terapeutice. (sursa foto: wikipedia)
