Tipuri de conflict
In perioada de după cel de-al doilea război mondial s-a manifestat o tendinţă de descreştere a numărului conflictelor interstatale şi de creştere concomitentă a numărului conflictelor intrastatale: războaie civile, conflicte etnico-religioase, conflicte prin care se nega legitimitatea guvernului respectiv, conflicte împotriva regimurilor represive, războaie de secesiune şi de fragmentare teritorială, războaie pentru preluarea puterii în statele în stare de colaps.
Această tendinţă este reflectată în modul în care s-au desfăşurat misiunile de pace ale ONU: 9 dintre cele 14 operaţii desfăşurate între 1945 şi 1987 au implicat conflicte interstatale, în timp ce numai 6 dintre cele 22 de operaţii începute între 1988 şi 1994 erau în legătură cu conflictele interstatale. Nici una dintre aceste şase operaţii nu a implicat un număr masiv de trupe sub mandat ONU.
Toate celelalte au fost operaţii destinate conflictelor intrastatale. Referitor la operaţiile desfăşurate după 1994, pînă la sfîrşitul anului 2000 numai misiunea ONU în Republica Democratică Congo (1999) şi forţa preventivă deplasată de ONU în fosta Republică Iugoslavă Macedonia (1995-1999) pot fi considerate misiuni destinate unor conflicte interstatale.
Tipuri de intervenţii
Există o gamă foarte diversă de opţiuni de intervenţie, începînd de la efortul minim de neimplicare şi pînă la trimiterea forţelor de reacţie rapidă.
In orice situaţie, varietatea soluţiilor de adoptat depinde de mai mulţi factori.
- stadiul în care s-a ajuns în desfăşurarea conflictului.
- tipul de societate în care are loc conflictul,
- natura părţilor implicate şi tipul sistemului de luarea a deciziei utilizate de fiecare dintre acestea,
- capacitatea lor de a fi accesibile diferitelor forme de intervenţie din exterior.
Opţiunile de intervenţie depind de caracteristicile celui care intervine – capacităţile, legăturile anterioare cu părţile implicate, hotărîrea politică de a interveni, interesele în joc şi definirea rolului pe care acesta doreşte să şi le asume.
Un conflict interstatal poate implica acţiuni de tip diferit, de la cele de tip militar pînă la cele de tip poliţienesc destinate să menţină ordinea şi să aplice legislaţia, ca, de exemplu, în operaţiunea Desert Storm, condusă de Statele Unite în 1991, sub mandat ONU, pentru eliberarea Kuweitului.
Intervenţiile militare se pot manifesta sub diferite forme:
- acţiuni unilaterale desfăşurate de către un anumit stat, ex: intervenţia Marii Britanii în Sierra Leone, în anul 2000, sau intervenţia Statelor Unite în Republica Dominicană în 1995;
- coaliţii ad-hoc ca, ex: intervenţia ţărilor occidentale în Liban la începutul anilor ’80;
- operaţiuni de pace ale ONU, pentru a implementa un acord de pace, ex: în Mozambic, la începutul anilor ’90;
- o acţiune de menţinere a păcii la nivel regional sau de impunere a păcii, condusă de o organizaţie regională cu vocaţie de securitate, ex: ECOWAS în Liberia sau NATO în Balcani;
- acţiuni sub mandat ONU, duse de o putere regională sau globală, ex: Italia în Albania, Statele Unite în Haiti sau Australia în Timorul de Est.
