Informatii utile! Curiozitati si stiri din intreaga lume.

Conflictele secolului XXI. Conflictele sfârşitului de secol au urmărit afirmarea identităţii, numite războaie identitare.

in Educational de

Moştenirea secolului XX

Secolul XX intră în istorie ca cel mai sângeros şi ucigaş secol, prin recordul absolut al celor două războaie mondiale care au făcut peste 150 milioane de victime.

Au fost urmate de Războiul rece întins pe patru decenii → condiţia conflictuală dominantă a acestui secol.

Prin natura lor, conflictele secolului XX au fost confruntări între marile puteri şi alianţele lor, angrenând:

  • armate uriaşe,
  • dotate cu tehnologii avansate,
  • consumând fonduri uriaşe şi resurse preţioase.

-apariţia armelor ABC de distrugere in masă: atomice, bacteriologice şi chimice,

-rolul fundamental al tehnologiilor militare,

Confruntările de ideologii,

-reactualizarea geopoliticii ca doctrină strategică de control al unor teritorii, resurse şi baze de sprijin.

-noile conflicte nu s-au mai purtat între state, ci au fost intra-statale. Din circa 30 de conflicte anuale, numai 1-2 au fost duse între state în modul convenţional al armatelor regulate sau al stării de război.

Conflictele sfârşitului de secol au urmărit afirmarea identităţii → numite războaie identitare.

Modelele manu militari de rezolvare prin forţă a acestor conflicte s-au dovedit învechite şi ineficace → din Sri Lanka şi până în Irlanda de Nord, din Caucaz şi până în Balcani, din Asia Centrală şi până în Orientul Mijlociu, conflictele identitare recurgând la o largă panoplie de mijloace militare s-au radicalizat şi au recurs la forme noi de practicare a violenţei.

  • încercările diplomaţiei clasice au eşuat şi ele. Metodele de rezolvare paşnică a conflictelor enumerate în Carta ONU s-au dovedit neputincioase.
  • Naţiunile Unite, care pentru războaiele locale elaboraseră doctrina şi aplicaseră metoda forţelor de menţinere a păcii, nu au mers în general mai departe de separarea părţilor pe o linie de armistiţiu, ineficientă în conflictele interne sau de realizate a păcii în condiţiile unui acord între părţi, greu de definit în ciocnirea culturilor şi s-au oprit în faţa greutăţilor de construire a păcii.
  • factori ce au condus la eficienţa redusă a ONU în faţa conflictelor acestei perioade:
  • lipsa de fonduri,
  • caracterul Iimitat al mandatului care nu răspundea situaţiei de pe teren,
  • orientarea marilor puteri spre soluţii şi intervenţii proprii, purtate în afara sau doar cu notificarea Consiliului de Securitate.

lrăzboiul declanşat de Irak prin atacarea Kuweitului

  • Prin formatul său se încadrează în modelul clasic al conflictelor inter-statale în care agresiunea poate fi identificată.
  • Răspunsul a fost cel al rezoluţiilor Consiliului de Securitate, dar acţiunea de reprimare a aparţinut unei alianţe militare în jurul SUA, care şi-au asumat răspunderea şi comanda operaţiunilor.

Războaiele din Balcani prezintă mai multe elemente noi. Conflicte armate sunt atribuite descompunerii naturale a unei federaţii construite pe solidaritate ideologică, în care diferenţele etnice şi religioase ale republicilor componente au fost estompate şi controlate prin exercitarea unei puteri centrale şi integratoare. Izbucnirea in forţă a acestor diferenţe plasează războaiele din Balcani în categoria identitară, refractară oricărei formule integrative sau de cooperare paşnică. In esenţa lor şi în ciuda litigiului teritorial care a reţinut atenţia generală, ele au avut „focul interior” al factorilor ţinând de sfera culturii: limbă, religie, etnie, istorie proprie, obiceiuri, credinţe şi valori specifice. Factorii de intervenţie au fost ONU, SUA, NATO şi Europa, fie prin iniţiative diplomatice, fie prin acţiuni militare într-o mare dezordine şi chiar rivalitate, fără idei călăuzitoare şi suport juridic adecvat. Accentul diplomatic şi militar a fost pus pe separare, neoferind regiunii motivaţia şi scopul solidarităţii.

-in anii ’90 s-a produs multiplicarea actelor de terorism internaţional. Terorismul a devenit arma de predilecţie a unor organizaţii sau grupuri care invocau legitimitatea moştenită din războaiele de eliberare şi independenţă din anii ’60 ai decolonizării şi formării noilor state de pe harta lumii. El este forma extremă a sindromului identitar, cu rădăcini în structura tribală a unor societăţi, luând ca pretext temele culturale ale religiei, limbii, etniei şi tradiţiei.

„Demasificarea” armelor de distrugere în masă a permis acestor grupuri să vizeze accesul la aceste arme.

Şcoala cea mai mare pentru terorism a fost menţinerea şi acceptarea conflictelor adânci considerate locale, netratate, lăsate să fermenteze în suc propriu. Organizaţiile teroriste din Orientul Mijlociu îşi au exerciţiul şi existenţa cvasilegală din conflictul vechi de o jumătate de veac dintre israeliţi şi palestinieni. Terorismul nu ar avea întinderea şi abilităţile de azi fără sprijinul tacit, dar efectiv, din deceniul anterior.

-o situaţie de criză globală, total deosebită de crizele economice sau politice. Este vorba de totală inadecvare între provocarea unui nou tip de conflicte şi răspunsurile pe care instituţiile, mijloacele şi ideile de care sistemul internaţional dispune pentru a le putea stinge sau preveni.

11 septembrie

Atacurile teroriste din New York şi Washington au fost un şoc nu numai pentru societatea americană, dar şi pentru restul lumii.

Noutatea stă în dimensiunea provocării, abilitatea execuţiei şi dezvăluirea explicită a strategiilor ce se maturizau şi dezvoltau subteran, elaborate de o mişcare cu resurse umane şi de distrugere subapreciate.

Pentru analişti, noutatea constă în desprinderea unui tip de conflict din masa ambiguă de conflicte neclasice a ultimului deceniu şi ridicarea lui la rang de ameninţare a securităţii întregii lumi.

SUA s-au declarat în stare de război, cu mobilizări de resurse şi măsuri speciale de apărare şi control. Au invocat apărarea legitimă înscrisă în Cartă, ceea ce a fost considerat un argument legitim pentru acţiunile sale.

Dar inamicul declarat nu este un stat, ca în practica războaielor clasice, cu un duşman bine precizat, ci unul indicat cu un nume generic – „terorism”.

Aproape simultan, ca inamic în acest conflict, au fost incluşi sprijinitorii teroriştilor, fie state, instituţii financiare, grupări sau organizaţii.

Este primul război al globalităţii în care actorii pot fi, alături de state, organismele neguvernamentale sau chiar persoanele.

Acest război este dus în numele civilizaţiei şi al salvgardării ei.

-s-a creat o coaliţie de state care au condamnat actele teroriste de la 11 septembrie.

Războiul împotriva terorismului s-a declanşat pe mai multe planuri, dintre care, conform obiectivului său de a cuprinde şi bazele de sprijin ale terorismului, una din cele mai importante şi vizibile este războiul dus împotriva regimului talibanilor din Afganistan.

Schimbări dezirabile în agenda mondială

Punerea relaţiilor între marile puteri sub semnul unei cooperări crescute.

Estomparea logicii geopolitice a controlului de zone de influenţă sau puncte strategice.

Reforma ONU ca instituţie centrală a unui sistem global ce înlocuieşte vechiul sistem internaţional.

Corectarea procesului de globalizare în sensul multipolarităţii.

înlăturarea efectului de agravare a disparităţii economice.

Creşterea rolului diplomaţiei, al negocierilor şi al metodelor paşnice de rezolvare a litigiilor şi orientarea lor de la procedurile instituţionale rigide la altele flexibile şi inovatoare.

Perfectarea şi aplicarea sistemului securităţii colective.

Reluarea problemelor globale în sens de acţiune pozitivă (ex.: dezvoltare în Ioc de combaterea sărăciei).

Prioritatea proceselor integratoare faţă de procesele fragmentare sau izolaţioniste.

Acţiuni pentru micşorarea fracturilor sau faliilor care despart omenirea, începând cu cele economice şi terminând cu cele culturale.

Creşterea rolului concilierii, devenit concept cheie în domeniul politic, ca şi în cel religios.

Stingerea focarelor conflictuale considerate cronice, atacul concentrat asupra punctelor fierbinţi.

Abordări pe termen lung şi previziune, în locul expedientelor şi soluţiilor inspirate de moment.

Crearea unor relaţii mondiale multilaterale bazate pe transparenţa şi reguli.

Asanarea finanţelor internaţionale şi acţiuni de mare anvergură împotriva traficului ilicit, banilor murdari şi operaţiunilor mafiote.

Soluţii de rezolvare şi prevenire

Conflictele identitare nu pot fi rezolvate prin mijloace clasice şi rezistă soluţiilor adecvate cazurilor în care obiectul disputei este material. Ele pot dura timp îndelungat şi au un potenţial de contaminare a zonelor mai întinse, în special sub formă de terorism punctual şi difuz.

Negocierile consacrate rezolvării acestor conflicte nu sunt de tip distributiv, separatist sau izolaţionist, sau de tipul enclavelor paşnice. Pacea poate fi realizată sau consolidată doar prin interacţiunea sporită a indivizilor sau grupurilor aparţinând diferitelor culturi. Ea este definită prin urmărirea unor ţeluri comune care transcend diferenţele culturale.

Soluţia paşnică urmăreşte proiecte comune construite pe interese împărtăşite din domeniul civilizaţiei şi care oferă roluri, în timp ce cultura asigură un statut individual sau colectiv.

De îndată ce sunt formulate şi activate, proiectele au nevoie
de consolidare instituţională şi legislativă pentru a dobândi un cadru stabil care să asigure funcţionarea lor eficientă.


Ultimile din

Mergi la SUS