A. Insulina – Pentru a înțelege cum se formează sau nu grăsimile de rezervă în organism, este esențial să discutăm despre insulina. Acest hormon, secretat de un grup mic de celule din pancreas numite insulele Langerhans, joacă un rol vital în metabolismul nostru. Insulina acționează asupra glucozei (zahărul din sânge), facilitându-i pătrunderea în țesuturi. Odată ajunsă acolo, glucoza poate fi utilizată imediat pentru a satisface nevoile energetice ale organismului sau, în cazul în care este prezentă în cantități mari, poate fi transformată în grăsimi de rezervă.
În continuare, vom explora diferitele circumstanțe, tipuri de alimentație și proporții în care se formează aceste rezerve de grăsime.
B. Ingerarea unei glucide – Să luăm, de exemplu, o felie de pâine consumată singură. Pâinea este o glucidă, iar amidonul din aceasta se transformă rapid în glucoză, care intră direct în sânge. Această creștere a nivelului de zahăr din sânge determină pancreasul să secrete insulină. Scopul acestei secreții este dublu:
- Fixarea glucozei în țesuturi: Fie pentru a fi utilizată ca energie pe termen scurt (sub formă de glicogen), fie pentru a fi stocată pe termen lung ca grăsime.
- Scăderea nivelului de zahăr din sânge: Este important ca acest nivel să fie menținut în limite normale.
C. Ingerarea unei glucide și a unei lipide – Acum, să considerăm un alt exemplu: o felie de pâine cu unt. Procesul metabolic în acest caz este similar cu cel menționat anterior. Glucida se transformă în glucoză, iar nivelul de zahăr din sânge crește, determinând pancreasul să elibereze insulină.
Diferența majoră este că, în acest caz, lipidele ajung în sânge sub formă de acizi grași. Dacă pancreasul funcționează corect, cantitatea de insulină eliberată va fi proporțională cu glucoza ce trebuie prelucrată. În schimb, dacă pancreasul are disfuncții, ar putea secreta mai multă insulină decât este necesară, iar o parte din energia din lipide va fi stocată anormal ca grăsime. Astfel, starea pancreasului este ceea ce distinge o persoană predispusă la îngrășare de alta care poate consuma orice fără să se îngrașe. Aceasta se datorează hiperinsulinismului.
D. Ingerarea lipidelor singure – Să luăm, de exemplu, o bucată de brânză consumată singură. Metabolismul lipidelor nu produce niciun efect glicemic, adică nu se eliberează glucoză în sânge. Prin urmare, pancreasul nu va secreta aproape deloc insulină. Fără insulină, nu există stocare de energie, dar asta nu înseamnă că ingerarea acestor lipide este inutilă. Organismul va extrage din brânză toate substanțele necesare metabolismului energetic, inclusiv vitamine, acizi grași esențiali și minerale precum calciul.
Această explicație poate părea simplistă, dar ilustrează esența procesului care ne interesează. Totuși, realitatea este mai complexă. Această discuție este crucială pentru a înțelege procesele fundamentale care ne ajută să gestionăm greutatea.
Deși acest capitol este, în opinia mea, cel mai important pentru înțelegerea procesului de formare a grăsimilor de rezervă, el nu este suficient pentru a explica cum poți pierde kilogramele în exces printr-o alimentație normală, dar „diferită” și cum poți menține un nivel ideal de greutate.
Notă
Pancreasul joacă un rol central în metabolism. Dacă funcționează corect, acesta va scădea nivelul de zahăr din sânge prin secreția unei cantități adecvate de insulină. Dacă este afectat, având hiperinsulinism, va favoriza stocarea anormală a acizilor grași ca grăsimi de rezervă. Prin urmare, pancreasul este responsabil pentru acumularea kilogramelor în plus. În continuare, vom observa cum o alimentație bogată în glucide poate duce, în timp, la disfuncții pancreatice.
