Poate că aţi avut şi remuşcări la gândul că toate kilogramele dumneavoastră excedentare trebuie puse pe seama alcoolului, aşa cum se insinuează. Nu era nevoie să căutaţi mai departe. Vom încerca să stabilim, cu obiectivitate, care este situaţia în această privinţa.
Este adevărat că alcoolul îngraşă. Dar mult mai puţin decât zahărul, pâinea albă, cartofii şi orezul. De aceea, după ce aţi pierdut kilogramele în exces, puteţi reintroduce rapid vinul, într-o cantitate absolut acceptabilă (circa o jumătate de litru pe zi). Alcoolul îngraşă pentru că este o glucidă rapid metabolizată şi pusă în rezervă imediată, după ce a stimulat secreţia de insulină. Dar aceasta se întâmplă în special când sunteţi pe stomacul gol. Când este deja plin, mai ales cu protide-lipide (carne, peşte, brânzeturi), alcoolul se metabolizează mai puţin rapid, prin combinarea sa cu alimentele, şi produce, astfel, o cantitate redusă de grăsimi de rezervă.
Cele care trebuie să fie eliminate hotărât sunt băuturile aperitive. Dacă nu puteţi altfel, şi trebuie să ţineţi companie invitaţilor dumneavoastră, atunci luaţi o băutură nealcoolizată, un suc de roşii sau un Perrir.
Singura băutură-aperitiv nobilă, este, după părerea mea, şampania sau un vin bun, în special alb. Dar, pentru Dumnezeu, nu acceptaţi să vi se pună în ea (în majoritatea cazurilor, pentru a ascunde calitatea mediocră a şampaniei sau a vinului) lichiorul de coacăze sau alt sirop bizar, pe care se căzneşte câte unul să-l inventeze pentru a-şi dovedi originalitatea.
Dacă nu puteţi altfel, acceptaţi ca aperitiv un pahar de şampanie bună, dar în nici un caz să nu o beţi pe stomacul gol! Începeţi, mai întâi, să mâncaţi niste antreuri.
Dar fiţi atenţi! Antreul fără glucide. Veţi învăţa foarte repede să le recunoaşteţi.
Sunt acceptabile: măslinele, brânza, mezelurile (salam sau cârnat uscat, de exemplu) sau chiar peştele.
Totuşi, în Faza I va trebui să încercaţi să suprimaţi complet băuturile-aperitiv, deoarece aceasta este o fază riguroasă, în care regulile de bază ale metodei trebuie să fie aplicate cu absolută stricteţe, pentru a avea eficienţă în procesul de slăbire.
BĂUTURILE DIGESTIVE
Cât despre băuturile digestive, trebuie să le puneţi cruce. Coniacurile, armagnacul sau rachiurile de pere sunt delicioase, dar dăunătoare din toate punctele de vedere, pentru echilibrul dumneavoastră ponderal. Lăsaţi producătorilor naţionali grija de a-şi vinde producţia la export. Este bine pentru balanţa (comercială) a Franţei, însă rău pentru a dumneavoastră.
Dar poate că sunteţi adepţi ai băuturilor tari deoarece aţi crezut că vă ajută la digestie. Ei bine! n-aveţi nici o teamă, după ce veţi adopta cu succes principiile alimentare prezentate în această carte, nu veţi mai avea deloc probleme de digestie, chiar, şi după o masă copioasă!
BEREA
Nici în privinţa berii nu am să fiu mult mai blând. Pentru că eu o consider o băutură care trebuie consumată cu foarte multă moderaţie.
După cum cunoaşteţi slăbănogi care se îndoapă cu glucide rele, fără să pună pe ei un gram, tot aşa aţi întâlnit – cu siguranţă – mari băutori de bere al căror stomac este la fel de uscat “ca o pensie de bătrâneţe” (acesta este cazul soţiei unuia dintre prietenii mei cei mai buni).
Nu este necesar să fi stat mult în Germania, pentru a şti care sunt efectele secundare ale berii: balonare, creştere în greutate, respiraţie urât mirositoare, indigestie, în ciuda prezenţei diastazelor, micile enzime a căror menire este tocmai de a ajuta digestia. S-o spunem de-a dreptul: fără diastaze, rezultatul ar fi catastrofal.
Berea conţine tot ce e mai rău: alcool (desigur, în cantitate moderată), acid, dar, mai ales, o mare cantitate dintr-o glucidă – maltoza (4 g la litru) – al cărei indice glicemic este 110, adică şi mai ridicat decât al glucozei. De altfel, asocierea dintre alcool şi zahăr favorizează hipoglicemia, care stă la originea oboselii, deci a performanţelor scăzute (vezi capitolul despre hipoglicemie). Prin urmare, berea este o băutură cu o mare putere energetică, dacă ne referim la constituirea grăsimilor de rezervă. De aceea, abandonaţi berea, mai ales între mese. Dacă nu puteţi rezista, faceţi ca şi în cazul cartofilor prăjiţi. Îndepliniţi-vă această dorinţă de vreo două ori pe an, bând 1-2 halbe, într-una din cele mai bune cârciumi din oraşul dumneavoastră, după ce v-aţi asigurat, cel puţin, că este o bere de calitate.
În Faza I, v-aş recomanda să eliminaţi definitiv berea. În Faza II, în schimb, aşa cum veţi reintroduce o cantitate rezonabilă de vin, puteţi – din timp în timp – să beţi un pic de bere la o masă (maximum 33 de centilitri).
VINUL
Am păstrat vinul la urmă, deoarece este singura băutură alcoolică in privinţa căreia rezervele mele vor rămâne mai nuanţate.
Nu se face nici o distincţie între vinul alb şi vinul roşu, cu excepţia menţiunii că vinul roşu, conţine – în general – mai mult tanin. Taninul are, într-adevăr, virtuţi terapeutice speciale, în măsura în care procianidina pe care o conţine permite limitarea formării de ateroame.
De aici şi până la a spune că vinurile bogate în tanin contribuie, într-o oarecare măsură, la prevenirea bolilor cardiovasculare, nu este decât un pas, pe care numeroşi oameni de ştiinţă, ca profesorul Masquelier l-au făcut.
În 1979, o anchetă foarte serioasă, realizată în Anglia – şi referindu-se la 18 ţări – a evidenţiat faptul că mortalitatea prin infarct miocardic este deosebit de scăzută la populaţiile care consumă de obicei vin (de 3-5 ori mai redusă în Franţa şi Italia, decât în Europa de nord).
Prin urmare, vinul va putea face parte din alimentaţia normală din cadrul metodei, cu condiţia de a ramâne la o cantitate rezonabilă (circa o jumătate de litru pe zi) şi de a fi băut, pe cât posibil, la sfârşitul mesei, adică atunci când stomacul s-a umplut deja cu hrană.
In Faza I, este bine să renunţaţi la vin cât mai repede posibil. În Faza II, vinul va putea fi consumat zilnic, fără prejudicii pentru menţinerea greutăţii. Totuşi, cantitatea băută va trebui să fie administrată abil, cu celelalte glucide (mă gândesc în special la ciocolată sau la deserturi, în general). Dar acesta va face obiectul unui paragraf detaliat, puţin mai departe.
Când veţi fi în Faza I, adică aceea în care trebuie să fiţi foarte fermi, poate că o să vă fie greu să luaţi masa în familie sau cu prietenii, fără să beţi o picătură de vin. Pentru că, dacă anunţaţi din capul locului că nu beţi, ceilalţi pot fi jenaţi.
Sfatul meu este acesta: lăsaţi să vi se umple paharul şi luaţi-l în mână la fel de des ca şi atunci când aţi bea normal. Înmuiaţi-vă buzele, în loc să beţi.
Am practicat această metodă mai multe săptămâni şi vă rog să mă credeţi că nimeni nu a observat că nu beam nimic.
În acelaşi mod, nimeni nu a remarcat vreodată că nu mâncăm nici o fărâmitură de pâine. Pentru a da această iluzie, îmi încep întotdeauna bucata de pâine, dar rămâne ruptă, pe masă. Niciodată nu m-am “atins” de ea s-o mănânc.
CAFEAUA
Adevărata cafea, tare de tot, espresso italienesc, a cărui doză de cofeină ar scula şi un mort, trebuie proscrisă. Beţi cafea decofeinizată sau cafea arabică slabă, care conţine mult mai puţină cofeină. Acum, se găseşte practic peste tot cafea decofeinizată şi este în general, bună. Chiar şi acasă puteţi face o cafea decofeinizată foarte bună. Iar marii amatori de cafea nici nu bagă de seamă.
Dacă sunteţi un băutor înrăit de cafea foarte tare, fără îndoială că simţiţi nevoia s-o beţi ca pe un excitant, pentru a vă trezi.
Dacă aveţi, de obicei, momente de oboseală bruscă şi, mai ales, spre ora 11 dimineaţa sau pe la mijlocul după-amiezii, în timpul digestiei, aceasta este din pricina hipoglicemiei (vezi capitolul care îi este consacrat).
Cofeina este interzisă pentru că, deşi nu este o glucidă, are ca efect stimularea pancreasului şi generează o secreţie de insulină.
Dacă aţi luat o masă fără glucide rele, a cărei energie este pe punctul de a fi eliberată, ar fi o prostie să compromiteţi această situaţie bună, provocând o secreţie de insulină “mobilizatoare” printr-o ceaşcă de cafea tare. Dacă sunteţi băutori de cafea, nu vă va fi deloc greu să treceţi la cafeaua decofeinizată, de îndată ce veţi începe să aplicaţi metoda. La puţin timp după aceea, veţi fi surprinşi să constataţi că aţi şi uitat de nevoia de cafea.
Este important de subliniat, totodată, că marii băutori de cafea (cu sau fără cofeina) se expun unui risc suplimentar: creşterea procentului de colesterol din sânge (vezi capitolul asupra hipercolesterolului).
Atenţie, de asemenea, la ceai; teina are aceleaşi efecte ca şi cofeina şi, în plus, afectează absorbţia fierului!
LIMONADELE ŞI BĂTURILE ACIDULATE
Aceste băuturi sunt preparate, în general, din extracte aproape întotdeauna sintetice de fructe sau de plante şi toate au acelaşi defect major: conţin mult zahăr.
Deci sunt dăunătoare şi, ca urmare, trebuie total excluse, nu numai pentru că au în compoziţie mult zahăr, ci şi pentru că acidul din ele are ca efect iritarea stomacului, gastrita şi aerofagia.
Chiar dacă sunt făcute pe bază de extracte naturale, trebuie să vă feriţi de ele, pentru că pot fi toxice. S-a observat că extractele naturale de citrice conţin, într-adevăr, urme importante de substanţe nocive, cum sunt terpenele.
Cât despre cele mai rele dintre aceste băuturi, cele pe bază de cola, ar trebui să fie ori interzise, ori semnalate printr-o eticheta specială, cum sunt pachetele de ţigări în SUA: “Acest produs este periculos…”.
Este, oricum, regretabil că în Europa consumul de cola a luat o asemenea amploare. Îi las doctorului Emile-Gaston Peeters sarcina de a face comentariile asupra acestei probleme:
,,La ora actuală, băuturile numite “pe bază de cola”, prezentate pe piaţa europeană, conţin, la 19 centilitri (conţinutul mediu al unei sticle mici), circa 21 mg de cofeină şi 102 mg de acid fosforic. Cofeina are proprietăţi excitante. Acidul fosforic este un acidifiant intens, iar marea lui concentraţie de fosfor riscă să dezechilibreze raportul calciu/fosfor din alimentaţie, cu un grav pericol de deficit în privinţa fixării calciulul în oase. În sfârşit, ar trebui să existe asigurarea că acidul fosforic utilizat nu conţine urme prea bătătoare la ochi de metale toxice grele. Concluzia este simplă. Băuturile numite “pe bază de cola” – având compoziţia actuală – trebuie să fie categoric interzise copiilor şi adolescenţilor. Ele nu sunt binefăcătoare pentru nimeni.”
Cred că această declaraţie nu mai are nevoie de comentarii.
Indiferent dacă este vorba de copii sau de dumneavoastră, recomandarea mea fermă este aceeaşi: fără limonadă, fără băuturi acidulate, fără cola!
LAPTELE
Laptele natural este un aliment glucido-lipidic, adică are în compoziţie atât grăsimi, cât şi glucide. Prin urmare, este mai bine să-l evitaţi şi să nu cumpăraţi decât lapte degresat.
Glucidele se află în zer şi sunt eliminate în momentul fabricării brânzeturilor, care nu mai păstrează decât lipidele şi proteinele (cu excepţia brânzei “Cantal” şi a brânzeturilor de capră).
În brânza de vaci cu 0% materii grase, nu mai rămân decât proteinele şi puţine glucide (5 g la 100 de grame de brânză).
SUCURILE DE FRUCTE
Nu mă voi extinde asupra acestui subiect, deoarece comentariul general cu, privire la fructe este valabil, după cum bănuiţi, şi în cazul sucurilor de fructe.
Vă recomand, totuşi, să preferaţi fructele pentru a beneficia, astfel, de celuloza din pulpa acestora. Bineînţeles că numai sucurile de fructe pe care le veţi face singuri din fructele proaspete sunt acceptate. Nu consumaţi niciodată aşa-zisele sucuri de fructe din fermerţi, lipsite complet de vitamine, prea acide şi în care se adaugă sistematic zahăr.
