Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase, fiindcă adolescenții implicați în situațiile de bullying sunt mai susceptibili la simptomele de depresie și anxietate, absenteism, au o stimă de sine scăzută, se simt singuri, își pierd interesul pentru activități, în unele cazuri ajung chiar și la suicid. Tocmai de aceea, acesta nu trebuie tolerat sub nici o formă.
Potrivit specialiștilor, problema bullying-ului poate fi rezolvată doar prin eforturile comune ale profesorilor, părinților și copiilor. În primul rând, acest lucru se poate face prin crearea unei atmosfere de încredere atât acasă, cât și la școală. Părinții trebuie să acorde mai multă atenție stării emoționale a copiilor lor, iar profesorii ar trebui să fie mai atenți la situația din clasă. Este necesar să li se explice copiilor că este nociv să încurajeze un comportament agresiv. La fel, dacă cineva este agresat și are nevoie de ajutor, copiilor nu trebuie să le fie rușine să-i ia apărarea. Și agresorii au nevoie de ajutor – trebuie să înțeleagă consecințele acțiunilor lor și că le fac rău celorlalți. Tocmai de aceea, este important ca părinții să își educe copiii și să le insufle modele pozitive de comportament.
În al doilea rând, se impun a fi necesare următoarele politici educaționale și intervenții de prevenire și combatere a cazurilor de bullying la nivel central/național cât și la nivelul fiecărei instituții de învățământ:
– Creșterea nivelului de conștientizare în rândul populaţiei, a consecinţelor negative pe care comportamentele de bullying le au asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului, indiferent de poziționarea acestuia în raport cu fenomenul analizat (victimă, agresor, martor), prin campanii de interes public, desfășurate cu susţinerea și implicarea instituţiilor centrale.
– Valorificarea bunelor practici dezvoltate de ONG-uri și alte instituţii în conceperea de servicii destinate copiilor implicați în situații de bullying.
– Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă în programe de asistenţă derulate în parteneriat de către şcoală şi alte instituţii specializate (poliţia, Autoritatea pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, autorităţile locale, Biserica, alte organizaţii specializate în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi a tinerilor).
– Încurajarea programelor de formare continuă pentru cadrele didactice și consilierii școlari, în vederea recunoașterii timpurii și gestionării adecvate a cazurilor de bullying în context educațional, la fel și încurajarea acestora pentru a obţine competenţe de screening în sănătate mintală și de intervenţie în cazul copiilor implicați în situații de bullying, indiferent de statusul acestora (victimă, agresor).
– Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor măsuri de intervenţie cu potenţial educativ şi formativ; evitarea centrării exclusiv pe sancţiune şi eliminarea din practica educaţională a unor sancţiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sancţionarea comportamentului violent prin notă, repetenţie, exmatriculare etc.).
– Identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei şcolare prin implicarea cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori), a părinţilor.
– Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de violenţă a acestora, prin implicarea cadrelor didactice şi a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori).
– Informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul prevenirii violenţei şcolare şi ameliorării relaţiilor părinţi-copii (consiliere, asistenţă psihologică, mediere) și implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi).
– Colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă, în toate etapele procesului de asistenţă a acestora (informarea, stabilirea unui program comun de intervenţie, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de întâlniri în şcoală, vizite în familii, programe extraşcolare cu participarea comună a elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice şi a specialiştilor.
– Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii (Consiliul de Administraţie, Consiliul Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Părinţi), a unor teme legate de violenţa şcolară, care să aibă ca scop conştientizarea dimensiunii fenomenului şi analiza formelor, a actorilor şi a cauzele situaţiilor de violenţă de la nivelul instituţiei respective.
– Asigurarea unui mediu şcolar adecvat pentru derularea activităţilor didactice în condiţii optime, prin: evitarea supraaglomerării colectivelor de elevi, atât la nivelul şcolii, cât şi la nivelul claselor; decongestionarea programului şcolar al elevilor; asigurarea de personal didactic calificat şi suficient numeric; încadrarea unor specialişti în domeniul comunicării (mediatori, consilieri, psihologi, asistenţi sociali); asigurarea unui serviciu de pază permanent; încadrarea de personal de supraveghere şi securitate suficient.
– Dezvoltarea unor strategii focalizate pe prevenirea şi controlul fenomenelor de violenţă care apar în zona din jurul şcolii, care să solicite implicarea activă a partenerilor locali (de exemplu, solicitarea autorităţilor locale în vederea exercitării atribuţiilor de control al destinaţiilor spaţiului proxim şcolii şi eliminarea situaţiilor în care acesta este utilizat pentru: baruri, jocuri video, comerţ ambulant necontrolat etc.).
– Implementarea unui sistem de monitorizare la nivel naţional a fenomenelor de violenţă în şcoală, care implică următoarele aspecte: elaborarea unei metodologii de colectare a informaţiilor, definirea criteriilor de identificare şi standardizarea lor, construirea unei baze de date etc.; în acest scop ar fi utilă înfiinţarea unui Observator naţional cu atribuţii privind: colectarea de informaţii, elaborarea de studii şi analize tematice, dezvoltarea unor strategii şi programe de prevenire (instituţii responsabile: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul de Interne, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, institute de cercetare, universităţi, organizaţii ale societăţii civile).
Pornind de la cele expuse, subliniem că fenomenul bullying-ului rămâne a fi la moment o problemă gravă a societății, care necesită o cercetare detaliată și complexă. Desigur, trebuie să fim conștienți că depășirea completă a violenței școlare este imposibilă, deoarece aceasta reprezintă o parte integrantă a vieții sociale și un aspect de socializare a individului. Cu toate acestea, trebuie să fim vigilenți și insistenți pentru a preveni și combate astfel de comportamente. Doar prin prevenirea bullying-ului ca fenomen deviant în rândul adolescenților, vom contribui la reducerea comportamentului antiasocial și delicvent al elevilor și la înlăturarea urmărilor periculoase ale acestuia.
Primul pas în această direcție constă în îmbunătățirea climatului social al grupului școlar, mai ales prin instituirea de parteneriate comune între membrii acestuia. Bullying-ul poate fi oprit doar printr-un efort colectiv (inclusiv prin implicarea ONG-urilor).
Al doilea pas trebuie să fie orientat spre consolidarea obligației tuturor de a identifica, raporta și stopa orice act de bullying (elevi, profesori, părinți și autorități), inclusiv prin măsuri de sancționare. În esență, este vorba despre necesitatea promovării implicării în detrimentul indiferenței și toleranței și dezvoltării responsabilității tuturor actorilor fenomenului în cauză.
Al treilea pas trebuie să fie axat pe acordarea ajutorului multidisciplinar (psihologic, școlar și familial), atât victimelor, cât și agresorilor. Victimele ar trebui să fie ajutate să proceseze traumele emoționale și să își recapete încrederea în sine. Acest lucru se poate face doar dacă se simt în siguranță, atât la școală cât și acasă. Bully-ul (agresorul) ar trebui să fie ajutat să înțeleagă de ce nu este acceptabil un astfel de comportament, dar și să aibă ocazia să discute despre propriile probleme.
În fine, un ultim pas în direcția prevenirii și combaterii bullying-ului școlar, dar nu și ultim ca importanță, trebuie să fie orientat spre dezvoltarea respectului reciproc indiferent de diferențele care ne caracterizează. Doar respectându-ne reciproc vom trăi într-o lume mai bună.
