Atunci cand diagnosticul de Tulburare prin Deficit de Atentie(TDA), complet si correct,I s-apus unui copil,parintii acestuia se afla probabil la capatul puterilor de a face fata comportamentului sau.
Intelegerea TDA
Cel dintai lucru de care au nevoie parintii este explicarea directa a cauzelor comportamentului urat al copilului lor.Persoana cea mai potrivita sad ea aceste explicatii este pediatrul implicat in precizarea diagnosticului.Acesta va fi in stare sa explice pe deplin modul in care s-a ajuns la diagnostic, pasii care au trebuit facuti pentru a fi excluse alte cause posibile ae tipului de comportament al copilului, faptul ca parintii nu sunt vinovati pentru ca copilul lor are TDA si, cel mai important, ca se poate face ceva.
Urmarind aceste explicatii initiale, parintii se simt, de obicei, extreme de usurati, dar si usor incurcati de intrega eplicatie.Orcine viziteaza un doctor retine de obicei, un mic procent din ce i s-a explicat.De aceea, este o idée buna ca inainteavizitei urmatoare, parintii sa-si faca o lista de intrebari pe care urmeaza sa le adreseze, notand apoi si raspunsurile la ele.
Atitudinea parintilor
Atitudinea parintilor fata de copilul afectat este, de asemenea, importanta; ea trebuie aflata si analizata.
Stanjeneala din cauza comportarii proaste a copilului lor este usor de inteles.Parintii pot oferi linii de conduita in ceea ce priveste o comportare acceptabila si normele etice in perioada copilariei si adolescentei, dar in perioada de adult, copilul lor este evident, o persoana diferita de parinti.Anumite caracteristici pot fi asemanatoare, dar exprimate si folosite in mod diferit.
Un copil cu TDA are o infirmitate.Nu si-a ales sa fie impulsive, incapabil de concentrare sau hiperactiv-asa ii erau genele mostenite.Parintii trebuie ajutati sa inteleaga ca aceasta nu este vina lor; ei nu trebuie sa fie nelinistiti de faptul ca TDA este, cel mai probabil, o tulburare mostenita.
Teama.Unii copii pot fi efectiv inspaimantatori- mai ales cand cresc mai mari.Acestia se comporta de asa maniera incat parintii lor se intreaba ce va urma-o agresare fizica a lor insisi sau a altcuiva, ori un accident-data fiind predispozitia la accidente a copiilor cu TDA.Teama parintilor este o reactie foarte lesne de inteles, mai ales daca o asemenea comportare caracteristica continua un timp oarecare.Parintii pot deveni total descurajati, nemaistiind cum sa-si controleze copilul nestapanit.Cand au ajuns intr-o asemenea nefericita situatie, parintii au nevoie de un ajutor substantial pentru a se intelege pe ei insisi si reactiile lor la comportarea copilului, de asemenea pentru a intelege ce se intampla de fapt cu copilul insusi.
Dezamagirea
Dezamagirea parintilor, provocata de boala copilului lor, poate fi un sentiment distructiv. Viata socio-profesionala a copilului va fi mereu afectata de impulsivitatea, lipsa de concentrare si hiperactivitatea lui. Parintii trebuie ajutati sa inteleaga aceste lucruri, pentru a nu-l forta sa faca ceva ce nu este capabil.
O pacoste?
Daca un copil cu TDA va fi considerat o pacoste pentru familie, el va continua sa aiba tulburari de comportament, autorespectul lui scazand foarte mult. De indata ce parintii isi dau seama ca propriile lor actiuni si cuvinte pot agrava situatia, ei trebuie sa faca pasi importanti in directia schimbarii acestei atitudini daunatoare. Este esential ca acestia sa-si permita un „time out”- o seara pe saptamana sa se dedice unui hobby al lor sau altor activitati care sa ajute la atenuarea sentimentelor negative.
Cunoasterea situatiei
Parintii trebuie sa stie cat mai multe despre afectiunea copilului lor. Materialele scrise despre cauzele, semnele si simptomele, despre tratamentul TDA constituie un ajutor urias. De asemenea este important ca parintii sa aiba o persoana specializata, la curent cu situatia lor cu care sa discute problemele zilnice si care sa le dea sfaturi. Cunoasterea amanuntita a motivelor tulburarilor de comportament ale copilului lor ii va ajuta mult in cariera lor de parinte.
O stare care dureaza toata viata
Aceasta afectiune nu poate fi vindecata niciodata, de aceea parintii trebuie sa inteleaga ca este nevoie efectiva de un tratament de lunga durata pentru atenuarea suferintei copilului lor.
Restabirea autorespectului parintilor
Autorespectul parintilor, ca si cel al copilului cu TDA poate scadea vertiginos. Intensitatea scaderii autorespectului depinde de durata luptei dusa individual in incercarea de a face fata dificultatilor copilului lor. Persoanele care trebuie sa le ridice acestora moralul sunt: pediatrii, asistentii sanitari, profesorii, personalul gradinitei si lucratorii sociali. Este esential ca parintii sa ramana increzatori intr-un rezultat final favorabil al situatiei copilului lor, in ciuda esecurilor temporare ale tratamentulului.
Modificarea comportamentului
Modificarea comportamentului este de fapt un instrument psihologic, folosit pentru schimbarea tiparelor existente ale comportarii unei persoane si pentru a o ajuta sa invete noi tipuri comportamentale, pozitive.In cazul suferinzilor de TDA, modificarea comportamentului este folosita cu precadere pentru ameliorarea concentrarii si controlul hiperactivitatii lor.
Parintii in acord.Este de maxima importanta sa existe un accord intre parinti in privinta modului de abordare a problemei copilului.Daca copilul primeste “mesaje”diferite de la fiecare parinte, nu numai ca nu se va inregistra o amelioarare, ci, dimpotriva, situatia se va deteriora rapid.Fiind in incurcatura, un copil vioi va invata rapid cum sa traga foloase de pe urma diferitelor situatii.Orice copil poate fi manipulator, iar copiii cu TDA pot fi experti in asa ceva.Amandoi parintii trebuie sa inteleaga exact care sunt obiectivele.Ei trebuie sa fie de acord, de asemenea, cu modaltatea de realizare a fiecarui obiectiv, urmand perseverent drumul stabilit.De asemenea, ceilalti membri ai familiei si prietenii intimi trebuie sa aiba macar o idée despre ce s-a planuit si despre rezultatul sperat.
Importanta rutinei. Rutina are o importanta capitala.Cunoasterea exacta a ceea ce se petrece- si cand anume-contribuie mult la focalizarea mintii copilului.Copiii a caror problema principala consta in incapacitatea de concentrare vor invata treptat structura fundamentala a unei zile, daca aceasta este ferm stabilita si mentinuta.Acest proces trebuie inceput cu pasi mici, usori.
La unii copii, tehnicile de relaxare pot constitui o componenta valoroasa a rutinei orei de culcare- de exemplu, angrenarea copilului in exercitii de respiratie lenta si profunda l-ar putea ajuta sa se odihneasca dupa activitatile din timpul zilei.Faceti din aceasta un joc si, poate, veti incuraja intreaga families a ia parte.
Tehnicile de focalizare pot fi, de asemenea, utile pentru culcare.Folositi prilejul instalarii linistii si incurajati ascultarea zgomotelor vietii zilnice din jur, perceperea mirosurilor, contemplarea si apoi pastrarea in minte a unui tablou preferat sau a amintirii unui eveniment de data recenta, deosebit de fericit.
Copilul trebuie sa invete treptat sa faca singur aceste exercitii pentru a-l ajuta si mai tarziu in viata in situatiile stresante.
Aprecierea aptitudinilor copilului
Aprecierea corecta a partilor bune si a celor slabe ale copilului constituie un aspect fundamental al incercarii de a schimba comportarea lui. Uneori, parintii pot avea dificultati in cunoasterea aptitudinilor copilului-mai ales daca acesta exceleaza intr-o activitate care este in afara propriilor lor interese si asteptari. Focalizarea celor mai bune aptitudini ale copilului ii asigura reusita in viata in anumite domenii. Parintii trebuie sa evite situatiile si activitatile care sunt extrem de dificile pentru el (de exemplu: jocurile de echipa; copiilor cu TDA li se pare greu de acceptat idea sa imparta ceva cu altii sau sa faca ceva cu schimbul).
Exercitiile fizice
Exercitiile fizice constituie un element important in ameliorarea comportamentului unui copil hiperactiv. Tipurile de exercitii trebuie alese cu mare grija, copilul putand fi indemnat sa practice sporturi individuale, precum: judo, artele martiale, dansul, inotul, toate sub supravegherea adultilor. Inotul este un sport deosebit de bun pentru copiii cu TDA, ajutandu-i sa-si coordoneze respiratia si miscarile bratelor si ale picioarelor. Alergarea, inotul si mersul pe bicicleta, pe langa faptul ca sunt activitati fizice excelente, pot fi folosite pentru stabilirea unor obiective precise. De exemplu, copilul va trebui sa noteze, periodic, imbunatatirea timpului in care a alergat sau inotat pe o anumita distanta. Acest lucru:
- Ii trezeste interesul pentru continuarea activitatii;
- Ii incurajeaza autorespectul;
- Ii da sentimentul de autoimplinire;
- Ii da posibilitatea sa-si aprecieze aptitudinile comparativ cu egalii sai.
Pot fi utilizate si activitati pentru doua persoane, cum ar fi tenisul de masa, pentru a-l ajuta pe copil sa interactioneze cu altii.
Chiar daca, uneori se poate confrunta cu esecuri, copilul cu TDA trebuie incurajat permanent sa continuie. Orele de practicare a acestor sporturi trebuie incluse in rutina zilnica a copilului. Urmand acest program, in scurt timp copilul va putea fi capabil sa-si cheltuiasca surplusul de energie facand ceea ce-i place.
Asigurarea unei posibilitati de evadare
O „cale de evadare” poate fi foarte linistitoare pentru un copil cu TDA. Aceasta se poate intruchipa intr-un spatiu, cum ar fi propria sa camera, unde copilul sa fie singur, sa se reculeaga, fara sa se simta in permanenta urmarit de un adult care ii apreciaza comportarea. Parintii nu trebuie sa ii plaseze in camera un televizor sau un computer personal, pentru ca in scurt timp acestea pot crea dependenta si copilul nu va mai obtine rezultate bune.
Pe langa nevoia de a fi uneori singuri, unii copii au nevoie si de cineva din afara familiei imediate
la care sa recurga. Aceste relatii pot contribui la relaxarea unor tensiuni intrafamiliale; bineinteles, parintii trebuie sa stie unde si la cine merge copilul lor, iar persoana care ofera acest respiro copilului si familiei trebuie sa fie de asemenea informata despre natura dificultatilor lor.
Un singur lucru deodata.Parintii trebuie sa invete sa se concentreze numai asupra unui singur aspect din comportarea inacceptabila a copilului lor.Nu sunt sanse ca toate tipurile de comportare rea sa fie “vindecate”.Pot trece multe saptamani pana sa observati vreun success palpabil. Nu trebuie omisa niciodata lauda si recompense(oricat de mica) pentru o reusita.Nu este o mituire, ci un mijloc de a-i arata multumirea si angajamentul ca va veti ajuta copilul sa depaseasca greutatile intampinate din cauza TDA.
Incurajarea prieteniilor.Prietenia este importanta pentru toti copiii.Copilul afectat de TDA foarte greu isi poate face prieteni, ceilalti copii cunoscandu-I comportarea impulsiva si hiperactiva.
Parintii il pot ajuta, in aceste situatii, invitand acasa un alt copil, dupa terminarea programului scolar.La inceput este rational ca prietnul sa fie invitat numai pentru o vizita scurta, avand in vedere ca atentia copilului afectat se poate concentra numai pentru putin timp, iar prezenta altui copil necesita o suprasolicitare.Orice dificultate care ar aparea trebuie inlaturata si propuse alte activitati.
Incurajarea copilului.Copilul trebuie rasplatit fara rezerve pentru orice reusita, cat de mica.Fara a ignora si tolera greselile, ele trebuie minimalizate, spunandu-i-se ca data viitoare va reusi mai bine.Aceasta poate fi o sarcina nu tocmai usoara pentru parinti cand progresul este atat de lent.
Nu e usor sa te descurci cu un copil cu TDA.Simpla memorare a tuturor cailor prin care ii puteti oferi ajutor sa-si schimbe comportarea poate parea o intreprindere uriasa in sine.Pe masura ce vor trece saptamani si luni de zile veti stabili insa noi deprinderi in tratarea eventualelor situatii dificile.O data cu ameliorarea comportarii copilului se va imbunatati si viata de acasa.Veti reincepe sa va bucurati de prezenta copilului.
