Las toată lumea să se urce in tramvai,că naa,așa sunt eu mai bun,imi fixez privirea intr-un punct fix pentru a nu atrage privirile și pentru a evita un posibil conflict și mă poziționez in singurul cm pătrat liber din celebrul 41..
Simt un parfum care este specific canalelor,îl văd pe acest individ și am inceput să imi pierd controlul( mi-am încordat maxilarul și am început să scrâșnesc din dinti) și am zis că la prima il dau jos fiindcă plătesc sa merg în condiții modeste ,nu infecte. Trec peste,îmi pun fularul la gură și număram secundele până când o să cobor.
Dintr-o dată,privirea îmi pică pe cratimă care desparte „cunoscut” de „o” și am rămas prost(chiar dacă uneori sunt). Fiind un tip timid,l-am abordat pe acest tip, l-am intrebat ce scrie și mi-a înmânat caietul in care am văzut mai multe cratime decât am văzut in ultimii 2 ani pe Facebook și cuvintele „doar”,”decât” si”pe care” folosite ca un mare lingvist român.
Băiatul din imagine iși scria un jurnal si ce mi-a făcut ochii să se umezească a fost partea în care el o cunoaste pe Jasmine in canalul de la Gara de Nord.Inainte sa cobor am vrut să îi dau cei 17 lei pe care îi mai aveam in buzunar dar mi-a zis cu o față blândă: mai am 3 lei și îmi ajung de pâine. Am lăsat privirea in jos si „m-am simțit” cel mai prost om de pe pământ.
Cred ca oricine poate invăța in orice condiție si orice poate fi om de omenie (cum spune al meu bunic)… Nu mai am nimic de adăugat!
Sursa: Facebook Radu Enășel
