În perioada prenatală copilul are numeroase experienţe senzoriale, astfel încât uterul poate fi considerat unul dintre cele mai timpurii centre ale învăţării. Dacă simţul mirosului şi vederea au fost mai puţin studiate, se ştie că gustul arată o preferinţă pentru dulce iar auzul se manifestă începând din luna a cincea, copilul auzind bătăile inimii materne, ca şi alte sunete exterioare care sunt filtrate prin lichidul amniotic. Acesta explică de ce nou-născutul poate să recunoască vocea mamei şi o preferă în locul altor sunete. Simţul tactil permite copilului să simtă contactul atunci când abdomenul mamei sale este atins sau mângâiat. În plus, s-a observat că fătul reacţionează prin tahicardie şi repliere dacă pe abdomenul mamei se proiectează un fascicul luminos.
Haptonomia sau dialogul tactil cu copilul prin masarea abdomenului mamei permite stabilirea unui contact cu copilul şi stimularea acestuia. S-a demonstrat că dezvoltarea motorie a copiilor care sunt fost stimulaţi în acest mod este mult mai rapidă. De asemenea, aceast tip de stimulare are are un rol deosebit de important în stabilirea ataşamentului prenatal. De exemplu, s-a demonstrat că stressul mamei însărcinate are ca efect amplificarea mişcărilor intrauterine ale bebeluşului şi tendinţa acestuia de a fi mai agitat după naştere.
Cuvântul haptonomie își are rădăcina în limba greacă, haptein, însemnând „a aduna laolaltă, a atinge, pentru a vindeca”. Prin haptonomie, care e un contact psihotactil, acest lucru se realizează încă din perioada intrauterină. Mâna aşezată deasupra pântecelui mamei nu doar atinge, ci este o emanaţie a unei prezenţe, o prelungire a sentimentelor, a trăirilor persoanei respective (Ana Muntean, 2006).
Haptonomia prenatală le permite părinţilor să comunice cu copilul lor încă înainte de naşterea acestuia. Importante legături bazate pe respectul autonomiei celuilalt se pot construi în acest proces de comunicare emoţională cu copilul nenăscut. ”Contactat” astfel de mamă şi tată, copilul se simte iubit şi dobândeşte un sentiment de securitate de bază. Pe de altă parte, „răspunzându-le“ părinţilor, el îi face pe aceştia mai siguri de ei, îi valorizează ca părinţi. Condiţia de bază a acestui contact este să se realizeze în trei. Dacă tatăl nu este motivat, comunicarea nu se poate realiza. Catherine Dolto (terapeut) spune: ”Haptonomia nu înseamnă o simplă gimnastică a fătului şi nici mângâieri ale abdomenului mamei”. Practica haptonomiei aşa cum le formulează Catherine Dolto, are principii şi reguli precise şi necesită antrenarea cuplului de către haptoterapeut.
Modalităţi de comunicare ale fătului, cu mama
Între mamă şi copil există multiple canale de comunicare, nu doar fiziologice şi senzoriale, ci şi emoţionale şi empatice. Experienţele emoţionale trăite în această perioadă de către mamă au un impact puternic asupra dezvoltării copilului în perioada post-natală. După luna a şaptea, copilul realizează dacă este sau nu iubit şi/sau dorit de către mamă. În literatura de specialitate sunt descrise numeroase cazuri în care nou-născutul refuză sânul matern, ca urmare a faptului că în perioada prenatală mama nu şi-a dorit copilul. Deşi încă dependent de mamă, în această perioadă copilul are o relativă independenţă manifestată prin numeroase reacţii specifice.
Mişcările la stimulii interni, alternanţa mişcărilor de repaos cu cele motorii, reacţiile cu încărcătură afectivă care oscilează între starea de plăcere şi cea de neplăcere, pun în evidenţă existenţa unui psihism prenatal. Despre acest psihism s-a afirmat că, deşi este vag şi nebulos, reprezintă o bază de neşters în care se inserează toate impresiile ulterioare. Între evenimentele externe trăite de mamă şi dezvoltarea fetusului există o strânsă legătură. Situaţiile tensionate, conflictuale, emoţiile puternice produc modificări ale chimismului sanguin care influenţeazã viaţa copilului. Mai mult decât atât, cu cât intensitatea şi frecvenţa factorilor nocivi este mai mare şi cu cât aceştia acţionează în perioade mai timpurii ale vieţii embrionare, cu atât consecinţele sunt mai grave.
Be First to Comment