Într-o scrisoare către fiul său, Nostradamus scria” “Înaintea conflagraţiei universale, se vor produce inundaţii atât de mari încât vor peiri cu toţii excepţie făcând obiecetele materiale şi pământul cu formele lui. Înainte şi după aceste inundaţii, în multe ţări va fi o secetă atât de mare şi atât de multe incendii şi pietre incandescente ce vor cădea din cer încât nu va mai rămane nimic nemistuit.” După Nostradamus, Armageddonul începe de la 23 noiembrie 1999. Spunea că va fi ciumă, foamete, moarte “prin forţă armată” şi că în următorii 40 de ani “pământul secetos va deveni din ce în ce mai uscat”.
Nostradamus spune foarte clar în catrenele sale că Hristos va reveni şi ne informează chiar despre ceea ce se va întâmpla înaintea apariţiei sale. Două versuri dintr-un catren al lui Nostradamus sunt redactate astfel: Steaua cea mare timp de şapte zile va arde / Un nor va face să apară doi sori. Într-adevăr, steaua cea mare pare a avea aceeaşi mărime ca soarele. E un fapt rar, dar nu fără precedent. Celebra cometă din 1911 era într-adevăr mai mare decât soarele. A doua parte a catrenului e redactată astfel: În anul 1999 şi şapte luni, / Din cer va veni un Rege cu o putere înfricoşătoare. Nostradamus nu îl numeste Hristos, ci Rege. De ce? Pentru ca Hristos înseamnă Rege. Cei care presupun ca profetul ar putea face aluzie la un extraterestru coborat dintr-o nava spatială în 1999 au probabil dreptate pur şi simplu pentru că un alt catren ne spune de unde vine Regele şi ce va face pe pământ: Domnia umană de origine îngerească / Va face să se nască pacea şi unirea în timpul domniei sale, / Va ţine războiul captiv, întrerupându-l pe jumătate / Îi va pastra în pace timp îndelungat. Primul vers ne spune de unde va veni şi de vreme ce e de origine îngerească nu poate fi decât din Cer. Va face să înceteze războiul pentru mult timp, dar nu pentru totdeauna, ci doar pe jumatate. Totuşi, pacea va domni cu adevărat pe pământ mult timp. Dincolo de această domnie de pace ne aşteaptă o ameliorare încă şi mai mare căci Nostradamus scrie fiului său într-o scrisoare: “După ce aceasta va fi durat un anumit timp, aproape ca va urma o alta domnie a lui Saturn, o vârsta de aur”.
Nostradamus nu era un vrăjitor limbut. A fost un profet adevărat care a ştiut să prevadă cele două războaie mondiale, războiul aerian, atacurile submarine, agresiunea lui Hitler, lipsa de grija a Angliei de a se înarma, eşecul liniei Maginot în Franţa, asasinatele celor doi Kennedy şi încă alte lucruri. Toate acestea au fost prevazute de un om care a trăit acum mai bine de 400 de ani. Cum a procedat nu ştie nimeni, ceea ce se ştie este că nu folosea un glob de cristal, nu intra în tranşă, nu avea contact cu lumea spiritelor şi nu a făcut pact cu diavolul. Se aşeza pur şi simplu la birou, îşi lua pana de gâsca şi scria tot ce-i trecea prin minte. Şi-a scris toate prezicerile în catrene, făraăa le aşeza într-o anumită ordine. De exemplu, un catren putea să povestească ceva ce urma să se întâmple la câteva luni, iar cel care urma imediat după el putea să descrie un eveniment care avea să se petreacă în anii ’60. Profetul ne-a prevenit asupra bombei atomice. A scris despre zborurile în spaţiu, despre mărirea şi decăderea Rusiei. A scris despre Revoluţia franceză, Revoluţia americană, a scris despre sosirea la putere a lui Cromwell în Anglia, despre Napoleon, despre stăpânirea Angliei asupra mărilor timp de trei sute de ani, numind această ţară “Marea Britanie” înainte de a i se spune astfel. Nostradamus şi-a văzut chiar propria moarte la timp pentru a ajuta la pregătirea funerariilor.
Adevăratul său nume înainte de a i-l latiniza în Nostradamus era Michel de Nostredame. S-a născut la miezul zilei de 14 decembrie 1503 (pe stil vechi), la St. Remy de Provence. Familia sa era o familie care s-a convertit la catolicism când Nostradamus avea nouă ani. A studiat latina, greaca, ebraica, matematicile şi “ştiintele celeste”. Aşa numea el astrologia şi aceasta a devenit subiectul său favorit. Îi plăcea foarte mult şi medicina, dar astrologia a fost cea care i-a creat cea mai mare parte a necazurilor. Notradamus trăia în timpul Inchiziţiei, o epocă unde nu era bine pentru nimeni să rămână fidel ideilor ce nu erau general admise. El credea în teoria lui Copernic potrivit căreia Pământul era rotund şi se învârtea în jurul soarelui. Galilei fusese el însuşi persecutat pentru această credinţă. Părinţii săi erau foarte îngrijoraţi, deoarece puteau avea loc repercursiuni, cu atât mai mult cu cât erau evrei proaspăt convertiţi. Pentru mai multă siguranţă l-au expediat pe Nostradamus la Montpellier in 1522. În acest oraş a avut şansa să intre în contact cu cele mai înaintate spirite ale ţării din lumea medicală. A studiat cu ardoare sub conducerea unor profesori excelenţi şi a putut să obţină licenţa în trei ani. Era acum doctor cu o licenţă ce-i permitea să exercite aceasta profesiune. În plus, putea fi sigur de o mare cantitate de bolnavi căci la acea epocă Europa era pustiită de ciumă.
În secolul al XVI-lea ciuma bântuia în permanenţă în sudul Franţei. Forma virulentă de aici era cunoscută sub numele de cărbune deoarece pe corpul victimei apăreau mari părţi negre. Nostradamus a dat dovadă de un curaj neobişnuit în faţa bolii. Era bun şi generos cu săracii loviţi de boală şi îşi arăta calităţile umanitare ocupându-se de oamenii care ştiau că aveau să moară. Nostradamus a început să-şi exercite meseria în 1525 şi în curând şi-a câştigat reputaţia de a fi un vindecător miraculous. Mergea din sat în sat distribuind leacuri şi supraveghind restabilirea celor ce fuseseră loviţi de boală. Tânărul făcător de miracole nu-şi ţinea secrete reţetele. Într-adevăr, câteva au fost adunate într-o carte pe care a publicat-o în 1552. Dacă Nostradamus avea un defect, acesta era incapacitatea sa de a rămâne într-un loc. Adora să călătorească şi să vadă locuri noi. A făcut tratamente la Narbonne, pe urmă la Carcassonne. Se ştie că mai tarziu se afla la Toulouse, apoi la Bordeaux, unde ciuma a fost deosebit de gravă. În final s-a dus la Avignon, unde îşi petrecuse tinereţea (în parte) şi aici a rămas mai multe luni. Aici, la Avignon, i se deschide lumea magiei şi a ocultismului. Biblioteca acestui oraş avea o secţie importantă de occultism şi Nostradamus şi-a făcut o datorie din a parcurge aproape în întregime tot acest fond. În timpul şederii la Avignon, oraşul a primit vizita ligii pontificale şi a Marelui Maestru al ordinului Cavalerilor de Malta. În cinstea lor, Nostradamus a compus o delicioasă reţeta de jeleu de gutui. S-a pretins că era mult prea dulce.
Nostradamus s-a întors la Montpellier pentru a-şi completa studiile medicale. Voia să obţina doctoratul. Nu-şi imagina că pătrunsese în mijlocul duşmanilor. Reputaţia sa de vindecător miraculos ajunsese şi aici înaintea lui şi acum se afla în fata unor profesori invidioşi care îl copleşeau cu sarcasme la adresa pretinselor sale vindecări. A încercat să le explice leacurile şi tratamentele sale prea puţin ortodoxe, dar fără niciun succes. Totuşi, nu i se putea refuza dreptul de a studia. A obţinut doctoratul şi a rămas la universitate ca profesor timp de un an. Ar fi rămas probabil mai mult dacă nu şi-ar fi dezvoltat teorii bizare asupra medicinii şi tratamentelor. De exemplu, refuza să lase sânge bolnavilor, ceea ce l-a pus într-o lumină nefavorabilă. La vremea aceea se credea că, luând o mare cantitate de sânge unui bolnav, acesta s-ar fi vindecat, oricare ar fi fost boala de care suferea. Nostradamus credea că acest lucru este absurd. Cum îşi irita prea des colegii, vindecătorul a hotărât să cedeze pasiunii sale pentru călătorii şi să meargă să vadă ce se mai petrece prin lume. Merse dintr-un loc în altul profesând ca medic. Obosit de un oraş, pleca în altul. Purta o tocă neagră de savant şi o togă. Deşi era întotdeauna foarte curat, nu se îngrijea prea mult să aibă haine elegante. Nostradamus se afla la Toulouse când a primit a scrisoare de la Jules Cesar Scalier. Acest om era considerat unul dintre cei mai mari filozofi ai Europei, al doilea după Erasm. Răspunsul pe care Nostradamus l-a trimis lui Scalier nu s-a păstrat, dar trebuie să fi fost agreabil de vreme ce Scalier l-a invitat pe doctorul vagabond să vină să locuiască la el la Agen. Viaţa la Agen a fost o fericire pentru Nostradamus, căci aici s-a îndrăgostit.
