Sauraha este un sat din Nepal, situat in apropierea raului Rapti si a Parcului National Chitwan. Are o populatie de circa 3000 de locuitori. Sauraha este satul in care, de cateva sute de ani, nu se schimba nimic, doar stratul de piatra adus cu niste camioane mai vechi decat cel mai batran locuitor. Piatra e culeasa de prin albia raurilor, ca sunt destule in zona, iar ei nu se obosesc s-o puna pe sorturi, o pun de-a valma. Drumul e primenit inaintea ploilor, pentru ca vin turistii din toamna. Satul Sauraha s-a alcatuit mai mult singur. Acum, un lung sir de bordeie de lut se intinde de o parte si de alta a drmului. Este satul in care ograzile sunt zilnic maturate, iar puzderia de copii se joaca cu caprele aproape sacre si iezii de cateva saptamani, chiar mai zburdalnici decat acestia. Traind intre ape, oamenii au prins mestesugul plaselor pentru pescuit sau rasucesc fir pe fus pentru a face un fel de guta, pentru undita. Majoritatea localnicilor sunt fete. De aceea, familiile fac copii pana le da Dumnezeu cu mare mila Lui un baiat, sa le fie stalp la casa mai tarziu.
In sat, indeletnicirea principala este cresterea animalelor si agricultura. Fiecare gradina din spatele casei are cateva palme de pamant pregatit pentru recolta de orez. Mai intai, localnicii pun un fel de rasad pe care il ingrijesc cu mare atentie, apoi, cand rasadul este suficient, este smuls, scuturat de pamant la radacina, legat in manunchiuri cat un pumn si mutat cu mic, cu mare, la plantat in apa.
Aici se mananca cu mana. Intr-un vasa intins, se strange orezul intre degete si se amesteca cu un ou sau cu legume, cel mai adesea. Ei foarte rar stau asezati pe o bancuta, un lemn sau o piatra, prefera pozitia pe vine, asa s-au obisnuit de ani buni. Chiar si multe din treburi fac asa.
Au si o scoala in sat, dar copiii cel mai bine invata dimineata, pe prispa, cand soarele este inca domol si nu parjoleste totul in jur.
Bordeiele lor nu au ferestre, sticla ar fi un lux mult prea mare. Doar la scoala au un geamn din sticla. Acasa au o gaura in perete unde au infipt, cand lutul era inca umed, tulpini subtiri de tretie sau bambus, una langa alta cat sa nu intre mustele, dar sa se strecoare lumina. E bun si sistemul de ventilatie, doar asa se poate dormi in arsita noptii.
Mamele isi iubesc copiii, ii alapteaza si isi fac timp sa se joace cu ei. Femeile muncesc mult, in timp ce barbatii sunt plecati cu animalele sau la pescuit. Oamenii din Sauraha traiesc intr-o comunitate ca intr-o mare familie si sunt bucurosi si fericiti asa. Doar animalele padurii le mai tulbura linistea si turistii…
Be First to Comment