Una dintre problemele majore cu care se confruntă România în prezent rămâne divorțul. Orice familie nouă își dorește ca acest moment dificil să nu apară, iar dacă totuși ajunge în viața lor, speră să îl depășească cu ușurință. Divorțul implică o serie de factori și dificultăți pe care partenerii nu au reușit să le depășească împreună. În majoritatea cazurilor, orice problemă poate fi rezolvată cu răbdare, responsabilitate și dorință din partea ambilor parteneri.
Statisticile arată că rata divorțurilor în România s-a dublat în ultimele trei decenii, atingând cifre îngrijorătoare. De exemplu, în anul 2008, s-au înregistrat peste 40.000 de divorțuri în țară
În 2006, rata divorțialității era de aproximativ 1,74 divorțuri la mia de locuitori, o valoare în creștere în anii următori
. Adulterul, violența fizică, gelozia, dar și problemele economice se numără printre cauzele frecvente care duc la destrămarea cuplurilor
Din punct de vedere sociologic, familia este definită drept celula de bază a societății, care asigură continuitatea biologică și culturală, prin transmiterea valorilor și obiceiurilor. Cu toate acestea, provocările moderne și lipsa unor politici de sprijin familial au condus la o creștere a instabilității relațiilor
Divorțul nu afectează doar partenerii, ci și întreaga structură familială, inclusiv copiii, care resimt intens ruptura dintre părinți. Aceștia pot fi supuși stresului emoțional și dificultăților în menținerea unei relații cu ambii părinți, după separare
Divorțul continuă să fie o problemă semnificativă. În prima jumătate a anului 2024, un cuplu divorțează la fiecare 7 minute, ceea ce reflectă o rată ridicată a despărțirilor. În 2023, s-au înregistrat aproximativ 23.000 de divorțuri, o ușoară scădere față de anii anteriori. În aproape 42% dintre cazuri, vina despărțirii este atribuită ambilor soți, în timp ce în 46% din cazuri divorțul are alte cauze, precum probleme economice sau personale.
De asemenea, datele arată că durata medie a căsătoriilor care se încheie cu divorț este de aproximativ 9-10 ani. Probleme precum adulterul, gelozia și violența fizică continuă să fie printre cele mai frecvente motive ale divorțului
Temeiul divortului consta in indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
- existenta unor motive temeinice, apreciate de instanta judecatoreasca;
- aceste motive sa fi vatamat grav raporturile dintre soti incit continuarea casatoriei sa fie vadit imposibila;
- imposibilitatea continuarii casatoriei pentru cel care cere desfacerea ei.
Divortul are efecte traumatizante asupra fostilor parteneri, dar mai ales asupra copiilor in cauza. Acestia din urma risca sa ramana cu o serie de traume in urma separarii de unul din parinti, intervenind un gol relational, chiar si complexe de stigmatizare si inferioritate sociala.
Desfacerea casatoriei prin divort este un mijloc juridic prin care se pune capat existentei casatoriei pe cale judecatoreasca, la cererea unuia dintre soti, atunci cand datorita unor motive temeinice raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Potrivit dispozitiilor in vigoare, exista doua forme de desfacere a casatoriei prin divort si anume:
- divortul amiabil, prin consimtamint mutual
- divortul din motive temeinice, atunci cand raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila
Divortul prin acord
Pentru pronuntarea divortului prin consimtamint mutual (acord), trebuie indeplinite doua conditii cumulativ: - sa fi trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei pana la data sesizarii instantei
- sa nu existe minori din casatorie;
In acest caz, instanta nu va stabili nici un fel de culpa a vreunuia dintre soti la desfacerea casatoriei.
Divortul din motive temeinice
Pentru pronuntarea divortului din motive temeinice,instanta trebuie sa constate, existenta a trei elemente:
- existenta motivelor temeinice;
- existenta raporturilor dintre soti grav vatamate;
- imposibilitatea continuarii casatoriei.
In timpul divortului, cei doi soti hotaraesc daca acela dintre ei care si-a schimbat numele de familie, si-l va pastra si dupa divort, sau va reveni la numele avut anterior. Exista, insa si motive intemeiate (sotul care si-a schimbat numele este deja cunoscut cu acest nume intr-un domeniu – numele unui cantaret, numele unui avocat, numele unui notar), numele se poate pastra chiar in lipsa unei acord intre soti.
Motive de divort
- părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal a unuia dintre membrii
- adulterul,
- violenţa,
- incompatibilitatea fiziologică,
- boala incurabilă a unuia dintre soţi ascunsă celuilalt soţ la încheierea căsătoriei,
- lipsa nejustificată a consimţământului la raportul sexual,
- atitudinea necorespunzătoare a unuia din soţi manifestata prin violenţă fizică sau altă natură,
- boala incurabilă gravă de care suferă unul dintre soţi, necunoscută celuilalt soţ la încheierea căsătoriei, făcând imposibilă coabitarea acestora,
- pedeapsa privativă de libertate a unuia dintre soţi,
- destrămarea vieţii de familie dovedit de manifestări imorale,
- lipsa experientei premaritale,
- insuficienta cunoasterii partenerului,
- absenta dragostei,
- casatoria precoce,
- diferente mari de varsta intre parteneri,
- diferente privind instructia si educatia partenerilor,
- incompatibilitati psihice si temperamentale ale partenerilor,
- comportamente agresive,
- alcoolismul unuia dintre parteneri
- divergente privind educatia copiilor, si lista probabil poate continua si se pot adauga mereu noi factori care sa actioneze asupra cuplului.
Cauzele ce duc la divort:
- Aparitia unei noi iubiri-aceasta cauza este mai des intilnita la cuplurile in care din start dragostea nu a prevalat sau nu a avut mare valoare(casatorie din interes,din frica solitara,casatorii impuse etc).
- Razbunarea-cu ajutorul infidelitatii se realizeaza acelasi plan savirsit de partener care cu ceva timp in urma si-a inselat sotul/sotia pentru a-si restabili demnitatea.
- Cearta continua-datorita suspiciunilor si neincrederii in partener,foarte des sotii se cearta si nu pot face diferenta dintre real si fictiune.
- Incercarea de noi senzatii-de regula ea apare atunci cind partenerul isi doreste sa simta noi emotii,alaturi de cineva.
- Infidelitatea-foarte des intilnita in special in cuplurile unde nu exista respect si intelegere,astfel partenerii aventurindu-se in noi relatii de conjunctura.
- Violenta,dependenta de alcool-de obicei ele se intercaleaza,la un moment dat si atunci distrugerea familiei este inevitabila.
- Divortul si Formele lui
Divorţul este un fenomen psihosocial complex, reprezintă forma finală a desfacerii
vieţii conjugale, modificând viaţa partenerilor şi a descendenţilor acestora. El antrenează
stadii tensionale, conflicte, frustrări şi insatisfacţii ale unor efecte ce se prelungesc dincolo de pronunţarea instanţelor de judecată.
Formele Divortului.
divort emotional – manifestarea divergentelor dintre parteneri,deteriorarea raporturlor afective; un divort emotional poate avea loc cu mult inainte ca un cuplu sa se separe fizic;
divort legal – pronuntarea de catre o curte de justitie a disolutiei casatorei;
divort economic- divizarea proprietatii intre parteneri,separarea bunurilor casnice, stabilirea obligatiilor de plata a pensiei alimentare;
divort parintesc- incredintarea minorilor unui parinte,stabilirea drepturilor celuilalt parinte asupra copiilor minori;
divort comunitar- divizarea comunitatii de prieteni si izolarea de comunitatea de rudenie a fostului sot;
divort psihic- dobandirea autonomiei psihice fata de fostul partener de casatorie; indivizii care raman afectati de pierderea partenerului pot sa aiba dificultati in constituirea unor noi relatii si activitati.
In tarile europene, divortul este reglementat de trei tipuri de legislatii:
a)divortul sanctiune – prevede ca disolutia casatoriei se face in urma constatarii culpei unuia dintre soti
b)divortul faliment– apare cand legaturile dintre soti sunt puternice afectate, incat cei doi soti sunt constienti ( desi nu in egala masura ) ca uniunea lor nu mai poate continua;
c)divortul remediu- este solutia unei casatorii complet compromise pentru a permite partenerilor sa se recasatoreasca
De cele mai multe ori,partenerii cind cad de acord sa renunte la casatorie nu iau in calcul consecintele care s-ar putea intimpla cu copii acestora.Orice copil,supus divortului parintilor sai,poate avea o trauma psihologica sau kiar un soc prelung,inevitabil.Indiferent de virsta copilului,copilul ramine a fi copil in suflet.Conform unor date,copii a caror parinti au divortat se pot imbolnavi psihic mai des decit cei a caror parinti traiesc intr-un mediu familial placut.
Conform lui Landis(1960),influenta divortului pentru psihica copilului depinde de o serie de factori:
- Idei generale despre fericire inainte de divortul parintilor sai;
- Virsta dintre mama-copil;
- Capacitatea parintelui in grija caruia este lasat copilul sa treaca peste divort,peste o serie de factori negativi si emotii puternice;
- Dorinta de a reintoarce termenul de “familie” in viata sa.
Conform unui sondaj de opinie,din cei intervievati in Moldova,45% barbati si 35% femei regretau ca au mers la divort,iar 9.5% barbati si 8.5% femei,isi doreau sa reintoarca timpul,pe vremea cind erau casatoriti cu persoana respectiva.Conform datelor statistice,cu cit partenerii sint mai tineri,atunci cind isi intemeiaza o familie,cu atit exista probabilitate mai mare de a ajunge la divort peste citiva ani.Motivele:monotonia in cuplu,neintelegerea si nerespectarea propriilor valori.
Divortul ramine a fi o “pata”pentru ambii parteneri,atit pe plan spiritual cit si plihologic.O familie destramata,in care exista copiii,intimpina o serie de dificultati.In SUA exista mai multe familii destramate prin divort,decit prin decesul partenerului.Dorinta de a-si consolida o noua familie este uneori mai puternica decit dorinta de a pastra ceea ce are deja.
Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparand ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte pozitive). Realitatea dovedeste ca acesta are si multe consecinte negative.
Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri cat si asupra copiilor
- La nivelul celor doi parteneri,acestea depind de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, de cine si din ce motiv a fost intentat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat).
b.Consecintele asupra copilului
Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata.Copilul nu este o fiinta rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului.
c.Consecinte asupra parintilor celor divortati
Divortul are in general consecinte negative si asupra parintilor celor divortati pentru ca se perturba relatiile bunici-nepoti, relatii in care a fost investita multa activitate, apoi acestia sunt supusi presiunii psihologice a rudelor si cunostintelor.
Situația post – divorț
După ce ani de zile ai trăit alături de o persoană, ideea de a începe o noua viață alături de o altă, poate fi foarte greu de acceptat. Ai refuzat tot timpul să crezi că vei fi pusă în această situație. Din păcate, a fi din nou singură nu este deloc ușor. Multe femei nu își imagineză viața alaturi de un alt bărbat, în afară de cel caruia i-au jurat iubire pînă la moarte. Majoritatea se tem să își refacă viața și, mai ales, să își reînceapă viața sexuală după o casatorie eșuată. Cel mai important lucru pentru o femeie divorțată este să realizeze faptul că, pentru a te rupe de trecut, nu îți trebuie un plan bine pus la punct, ci doar să înțelegi că barbații sunt diferiți.
Majoritatea femeilor divorțate cred că au un handicap sau un defect major care le pune în inferioritate în fața barbaților. Acesta este unul dintre motivele principale pentru care viață sexuală are de suferit.
Sunt însă și femei divorțate care simt nevoia să își revină indiferent dacă vor avea de suferit sau nu. Însă cele mai multe dintre persoanele care au trecut printr-un divorț nu reusesc să își revină o perioadă lungă de timp. Depresia, anxietatea și libidoul scăzut sunt doar cîteva dintre stările prin care trec femeile divorțate.
Aceste femei acceptă foarte greu o nouă întalnire, precum și să cunoască persoane noi. Cînd știu că este momentul potrivit? Cat de repede trebuie să întîlnesc pe altcineva? Iată doar doua dintre întrebările pe care și le pun femeile singure.
Nu există un raspuns standard la aceste întrebări. Răspunsul este simplu: în momentul în care ești pregatită, în momentul în care simți. Decizia de a te întîlni cu un alt bărbat îți aparține în totalitate. Nimeni nu îți va putea spune cînd să te întîlnești și cu cine. După divorț, femeile se „refac” mult mai greu decît barbații. Se simt foarte singure și au nevoie de o anumită perioadă de timp să își revină. Multe își revin abia dupa ce se simt din nou atractive și încep să iasă cu alte persoane.
Divortul reprezinta de regula,un rezultat al incompetentei unuia dintre parteneri,care nu a putut analiza corect comportamentul si caracterul partenerului si nu a putut estima evolutia acestuia in timp.De regula,un divort schimba foarte mult persoana,atit barbatul cit si femeia.Ramin cicatrici pe viata,care nu pot fi vindecate,iar daca exista si copii atunci la tratament e si mai greu de recurs.De regula un cuplu care are probleme dar nu vrea sa se ajunga la divort ar trebui sa consulte un specialist in rezolvarea conflictelor si fiind un popor religios chiar si cererea sfatului unui preot,duhovnic care ar putea rezolva de multe ori acest gen de probleme.
Sa nu uitam ca familia este baza societatii noastre,de la ea porneste totul.Doar familia asigura,continuitatea biologica,mentinerea continuitatii culturale cit si modelelor de conduita,obiceiuri si traditii.
Solutii si recomandarii:
Realitatea este ca în cazul majorităţii problemelor din cadrul căsniciei, remediul nu este divorţul, ci pocăinţa. De cele mai multe ori, cauza nu este incompatibilitatea, ci egoismul. Primul pas nu este separarea, ci schimbarea personală. Divorţul nu este soluţia tuturor lucrurilor şi, deseori dă dureri de cap pe termen lung
Soţii şi soţiile, trebuie să facă tot ceea ce pot pentru a-şi proteja căsnicia. Ei trebuie să urmeze sfatul de îmbogăţire a căsniciei Pentru a evita aşa numita „incompatibilitate”, ei trebuie să fie cei mai buni prieteni, să fie buni şi amabili, atenţi la nevoile unul altuia, căutând întotdeauna să se facă fericiţi unul pe celălalt. Ei trebuie să fie parteneri în ceea ce priveşte finanţele familiei, lucrând împreună pentru a-şi tempera dorinţele pentru lucrurile temporale.
Nu adunaţi lucrurile rele din trecut, nu vă mai gândiţi la ele din nou şi din nou.
Într-o căsnicie, măcinarea este destructivă; iertarea este divină
. Din toate acestea trebuie să înţelegem că o căsnicie bună nu necesită un bărbat perfect sau o femeie perfectă. Necesită doar un bărbat şi o femeie care şi-au luat angajamentul să se străduiască împreună să atingă perfecţiunea.
Două persoane care se apropie de altarul căsătoriei trebuie să-şi dea seama că pentru a ajunge la o căsătorie fericită pe care o speră, trebuie să ştie că mariajul… înseamnă sacrificiu, împărtăşire şi chiar o reducere a unor libertăţi personale. Înseamnă o economie grea şi pe termen îndelungat. Înseamnă copii care aduc cu ei greutăţi financiare, greutăţi de slujire, îngrijire şi îngrijorare; dar înseamnă, de asemenea, sentimentele cele mai adânci şi mai plăcute dintre toate.
.
