Inginerul Eugeniu Iordăchescu, cel care a translat 12 biserici şi le-a ferit de ordinul crunt al dictatorului Nicolae Ceauşescu, de a fi demolate în anii ‘80, a povestit că cel mai mare „prăpăd“ era în Bucureşti şi că nu crede că munca sa va fi apreciată în timpul vieţii sale.
Marţi, la Muzeul Naţional de Istorie a României, inginerul Eugeniu Iordăchescu a primit din partea Patriarhului Daniel cea mai înaltă distincţie în Biserica Ortodoxă Română, ”Crucea Patriarhală”, ca semn de preţuire şi mulţumire pentru ceea ce a realizat, relateaza adevarul.ro
În vârstă de 87 de ani, Eugeniu Iordăchescu spune că ordinul de demolare a bisericii Enei din centrul Capitalei a reprezentat un moment de cotitură. La acea vreme, el era director tehnic al Institutului Prelucrări. ”În Bucureşti, a fost un bloc în care stăteau artiştii, Dunărea, care s-a prăpădit. În spatele acestui bloc se afla biserica Enei, una dintre cele mai importante pentru oamenii din centrul oraşului şi care a primit dispoziţie de demolare. Atunci a fost un moment de mare cotitură. Eu eram director tehnic al Institutului Prelucrări şi trebuia să fiu permanent în toate punctele, pentru că Ceauşescu vizita tot şi a vrut să rezolve rapid urgia care s-a abătut asupra oraşului la cutremurul din 1977”, şi-a început istorisirea.
Biserica Schitul Maicilor, monument de secol XVII, a fost prima pe care inginerul a tanslatat-o. Pe atunci, era atelier al Patriarhiei, utilizat pentru diversele nevoi. Aici erau cinci măicuţe.
”Cum să o dărâm? Era de o frumuseţe rară. Intimă. Nu se poate muta? M-am gândit. L-am chemat pe şeful de proiect pe zona respectivă şi l-am rugat să analizeze dacă această biserică poate fi mutată din loc.
S-a uitat la mine strâmb şi s-a gândit cum ar putea fi dărâmată şi reconstruită în alt loc, nicidecum să fie mutată. Ideea mea pornea de la ceva foarte simplu. Cum merge un chelner într-un local plin de lume cu o tavă plină de pahare pline. Cum aş putea să fac eu un element atât de rigid care să susţină toată structura. Am convocat un grup de colaboratori. M-au crezut nebun. Am început să-i conving. În final, mi-au acceptat ideea”, a povestit inginerul.
Ceauşescu, care trecea zilnic pe Calea Victoriei de la locuinţa din Primăverii, se întâlnea cu viceprimarul Iordache şi analiza. ”Într-una dintre zile în care mă tot chinuiau de ce nu încep suprastructura… Terminasem fundaţiile. N-a trecut mult de la această vizită şi m-am plâns că nu am macarale.
Erau blocuri înalte. Ceauşescu şi Iordache se întâlnesc în Piaţa Victoriei şi Iordache îi spune că nu am macarale. Câte îţi trebuie?, îl întreabă Ceauşescu. 15. Să vină Dincă. A venit şi a primit ordin să aducă 15 macarale. Ştiţi, dar mai avem şi o biserică, care ar trebui mutată. Mut-o!, i-a strigat Ceauşescu. Aşa am primit aprobare”, a dezvăluit inginerul Iordăchescu cum şi-a pus în aplicare planul. În decurs de trei săptămâni, inginerul a primit termen de a muta biserica şi lăcaşul a fost ridicat faţă de amplasamentul nou cu 1,68 metri.
Pentru ca acţiunea lui să nu fie sabotată, în afară de cele două măsuri de siguranţă pe care le avea mecanismul, Eugeniu Iordăchescu a mai avut o cheie, pe care numai el ştia să o folosească. ”În aceste condiţii, am ridicat biserica şi am dus-o 268 de metri pe noul amplasament. În una din zile, după ce parcursesem 60 de metri, a venit pe şantier, la ora 4, Ceauşescu, împreună cu prim-secretarul Bucureştiului, Gheorghe Pană. Elena Ceauşescu i-a spus: Ai văzut că au reuşit ăştia?! Ăştia eram noi şi cei care nu i-au spus Elenei Ceauşescu erau cei din jurul ei”, a relatat specialistul.
Tot mecanismul gândit de inginer a fost cel care a ajutat şi la mutarea blocului din Aurel Vlaicu, în anii ’80, circa 6-7 metri, pentru ca bulevardul Ştefan cel Mare să poată fi lărgit. Biserica Mihai Vodă a fost un alt lăcaş condamnat, însă, cu multe eforturi, ea a fost salvată. ”Au putut să fie salvate şi biserici şi blocuri care au creat un nou drum. Nu pot să spun că a fost o muncă uşoară. A fost salvată, tot aşa, dintr-o discuţie aprinsă, şi Mănăstirea Antim. Această lucrare a fost făcută în condiţii total nefavorabile. S-a lucrat la minus 20 de grade Celsius, cu şubă, cu mănuşi pe elementele de metal.
Construcţia Palatului Sinodal de 9.000 de tone a putut fi salvată şi retrasă de la vederea dictatorului”, a povestit Eugeniu Iordăchescu. Eugeniu Iordăchescu a declarat pentru agenţia de Presă News.ro că ”prăpădul cel mare era în Bucureşti”.
