Practica operatorilor de telefonie mobilă de a cere o taxă de reziliere, atunci când clienţii vor încetarea serviciilor înainte de expirarea duratei minime contractuale, este considerată abuzivă, potrivit legislaţiei în vigoare. Totuşi, în anumite situaţii, solicitarea unei taxe de reziliere poate fi considerată justă.
Operatorii de telefonie mobilă n-au voie să ceară clienţilor o taxă de reziliere, potrivit Legii nr. 193/2000, atunci când aceştia din urmă vor încetarea serviciilor înainte de expirarea duratei minime contractuale. Însă, aşa cum cititorii AvocatNet.ro au semnalat în nenumărate rânduri, taxa de reziliere este solicitată în continuare.
Pieţele serviciilor fixe de comunicaţii electronice sunt puternic concentrate la nivel naţional, patru furnizori deţinând peste 85% din totalul abonaţilor la serviciile de televiziune (TV) şi internet fix (IF) şi 95% la serviciul de telefonie fixă (TF), conform unei anchete sectoriale realizate de Consiliul Concurenţei. Practic, există indicii serioase cu privire la existenţa unor clauze abuzive în contractele furnizorilor de comunicaţii.
Procesul de dezabonare a utilizatorilor de servicii multiplay (televiziune, internet fix şi telefonie mobilă) este foarte complicat, a constatat Consiliul Concurenţei. Modalităţile de contactare a furnizorilor sunt greu accesibile, utilizatorii putând să se adreseze fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie printr-o cerere completată într-unul dintre punctele de lucru ale furnizorului desemnate în acest scop. Există şi furnizori care nu menţionează modalitatea de adresare în situaţia dezabonării. În acelaşi timp, costurile ce intervin pentru dezabonare îi determină pe clienţi, de multe ori, să îşi reconsidere decizia.
Clienţi “ostatici” prin costuri mari de reziliere
Peste 80% dintre cei care şi-au schimbat furnizorul sunt de părere că nivelul costurilor este unul ridicat, iar mai mult de jumătate dintre ei apreciază că au fost descurajaţi de costurile aferente dezabonării. Autoritatea de concurenţă a constatat existenţa unor dificultăţi şi în procesul de abonare: instalarea şi activarea serviciilor poate depăşi chiar şi 30 de zile. Aceste întârzieri sunt cauzate, în cea mai mare parte, de faptul că furnizorii solicită în prima fază semnarea contractului şi abia pe urmă verifică dacă există infrastructura necesară sau soluţia tehnică la locaţia clientului. Prin urmare, clienţii nu au garanţia că serviciile achiziţionate le vor fi furnizate. Consiliul Concurenţei a identificat existenţa unor clauze posibil abuzive în contractele furnizorilor. Printre acestea se află solicitarea de despăgubiri în cazul dezabonării anticipate, caz în care abonatul trebuie să achite, după caz, penalităţi reprezentând 50% din valoarea abonamentului aferent lunilor rămase până la încheierea contractului, contravaloarea tuturor taxelor şi tarifelor promoţionale, contravaloarea abonamentelor aferente fiecărui serviciu contractat, la preţul de listă înmulţit cu numărul de luni rămase până la încheierea perioadei minime. Costurile mari de dezabonare descurajează schimbarea furnizorului, afectând mobilitatea clienţilor.
O altă clauză posibil abuzivă este reprezentată de obligativitatea încheierii contractului anterior verificării de către furnizor a posibilităţii sale tehnice de a efectua servicii în locaţia beneficiarului. Instalarea şi activarea serviciilor contractate poate dura între 30-90 zile şi chiar extinsă cu încă 90 zile, perioada în care, beneficiarul nu are certitudinea că serviciile îi vor fi furnizate, fiind nevoit să aştepte răspunsul furnizorului.
Este considerată “taxa de reziliere” din contractele de telefonie mobilă o clauză abuzivă?
Da. Însă, pentru a înţelege mai bine de ce o astfel de clauză este una abuzivă, trebuie să reamintim când anume legiuitorul român consideră că o clauză dintr-un contract este una abuzivă.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, “o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.
Reamintim şi faptul că “o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respective” (art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000).
Astfel, pe de o parte, plecând de la definiţia clauzei abuzive şi de la faptul că în contractul cu operatorul de telefonie mobilă nu întâlnim aproape niciodată o obligaţie corelativă în sarcina operatorului de telefonie mobilă de a plăti consumatorului o anumită despăgubire în cazul invers, al rezilierii contractului la iniţiativa sau din vina operatorului de telefonie mobilă, se creează evident un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un contract de telefonie mobile.
Pe de altă parte, este de natura evidenţei faptul că o astfel de clauză de natura celei invocate de reprezentanţii operatorului de telefonie mobilă nu a fost negociată cu consumatorul, fiind parte a unui contract preformulat/de adeziune. Pe cale de consecinţă, în contextul arătat, “taxa de reziliere” nu poate fi decât o clauză abuzivă în contractele încheiate de persoanele fizice cu operatorii de telefonie mobilă.
