Braila din Chiralina, cunoscuta mai intai din povestirile lui Panait Istrati, era misterioasa, cosmopolita, interesanta.
Braila de astazi e un orasel simpatic, tocmai bun pentru o vacanta mai altfel, cu poezie si amintiri. Orasul, port la Dunare, a aut perioada lui de glorie la inceputul secolului trecut, cand se faceau aici cele mai importante tranzactii cu grane din Romania. In perioada interbelica, aici se stabilea practic pretul graului.
TOATE NATIILE
Un fel de Babilon al negustorilor, în Brăila au trăit aproape idilic evrei, greci, armeni, turci și, mai puțini, români. Din fosta raia turcească a rămas mărturie fosta geamie musulmană, ridicată în 1667 și transformată, după Pacea de la Adrianopol și plecarea turcilor (1829), în biserică ortodoxă, cu hramul Sf. Mihail, astăzi una dintre puținele biserici ortodoxe fără turlă din România. Grecii au și ei o biserică superbă în centrul vechi, ridicată în vremea și cu aprobarea scrisă a lui Cuza. Și tot aici se află și o sinagogă importantă, pentru ca evreii, din ce în ce mai puțini și mai bătrâni din oraș, să aibă unde se ruga.
In 1863, dintre cele 1.600 de vapoare care veneau anual in oras, jumatate erau grecesti.
SPRE BARAGAN
Din Piața Traian, punctul forte al centrului vechi al Brăilei, poți merge așa, agale, spre Bărăgan. Pe Calea Regală, cu case ridicate acum aproape un veac, care de care mai frumoase, sunt magazine mai noi, în locul prăvăliilor vechi, restaurante cu specific și patiserii aromitoare, ca-ntr-un oraș cu obiceiuri culinare multe și diverse. Când bate vântul, miroase a vanilie și Bărăgan, a liniște de urbe mică și hamsii prăjite la iuțeală.
OROLOGIUL LUI TRAIAN
Mă rog, din Piața Traian. Se numește Ceasul Public și a fost ridicat în 1909, din dorința brăilenilor de a fi și ei în rândul marilor orașe. Ca să fie un pic mai altfel, nu au plasat orologiul în turnul primăriei sau al vreunei biserici, ci l-au pus de sine stătător, în mijlocul pieței, așa încât să poată fi văzut de oricine venea spre centru. Orologiul, încă funcțional, este declarat, ca tot centrul vechi al Brăilei, monument istoric de clasă A.
LA PAS
Nu te duci la Brăila pentru cine știe ce distracții nocturne, nici să vezi cine știe ce opere de artă, dar o plimbare pe malul Dunării, cu un popas obligatoriu la o cafea turcească, altă plimbare pe străzile pline de salcâmi (Brăila este acel oraș al salcâmilor despre care povestea Mihail Sebastian) sau spre marginea orașului, să vezi bătrânii Munți ai Măcinului și, poate, vestiții ciulini ai Bărăganului, toate acestea nu pot decât să te facă să te simți într-o vacanță mai altfel.
VULTURUL SI SEMILUNA
Din când în când, pe caldarâm se vede vechea stemă a orașului: o acvilă cruciată ținând în cioc semiluna turcească, simbol al creștinismului care a alungat stăpânirea otomană. Dedesubt, o cetate cu porțile închise. Este vechea cetate a Brăilei, dărâmată de generalul Kiseleff, „spre binele orașului“.
EXPRESII CELEBRE
A nimerit orbul Brăila: nu se referă la faptul că Brăila e la îndemână, ci cel mai probabil la… alfabetul Braille.
La Brăila, la tanti Elvira: este un refren vechi, de pe vremea când Brăila era unul dintre cele mai importante orașe portuare din Europa; atunci, malul Dunării era împânzit de bordeluri faimoase, cu femei frumoase de toate națiile și felurile.
Brânză de Brăila: e o telemea de oaie în care se adaugă semințe de negrilică sau chimen, specifică zonei.
Sursa: femeia.ro
