Informatii utile! Curiozitati si stiri din intreaga lume.

România, pe harta riscului maxim. Ce ni se ascunde despre RUPEREA barajului Siriu? Amanunte privind o posibila CATASTROFA la Siriu

in ExtraNews de

România, pe harta riscului maxim. Seisme fără precedent ameninţă Europa, conform hărţilor date publicităţii de cotidianul Le Monde, în viitorii 50 de ani sunt posibile mişcări seismice puternice într-o mare parte a teritoriului României. Riscul este, însă, şi mai mare în Turcia, Italia, Grecia şi alte state balcanice.  “Geografia generală a seismicităţii pe continentul european este cunoscută. Ea rezultă, în principal, din înfruntarea dintre plăcile tectonice africană şi eurasiană. Pericolul este mai puternic în Turcia, Grecia şi în Peninsula Balcanică, în Italia şi în România”, scrie Le Monde, bazându-se pe rezultatele studiului.

Munţii Carpaţi sunt rezultatul ciocnirii dintre placa tectonică continentală central europeană şi placa tectonică continentală rusă, iar Carpaţii de curbură, din care fac parte şi Munţii Buzăului, se află chiar în lungul faliei tectonice create de cele două plăci continentale. O zonă cu ploi abundente, cu vârfuri în primăvara și toamnă și minime în timpul iernii. Cu toate că prezintă nenumărate atuuri, Barajul Siriu ridică numeroase probleme, în mod special asupra mediului, ce se reflectă în siguranţa populaţiei. Printre urmările megaconstrucţiei se numără si prăbuşirea potenţială a munţilor care înconjoară lacul de acumulare.

Munţii Siriului, epicentrul unor cutremure din ce în ce mai dese

Astfel, cel mai mare pericol indus de construcţia barajului îl reprezintă cutremurele şi alunecările de teren. Angajaţii staţiilor meteorologice Lăcăuţi şi Penteleu ne-au povestit despre cutremure de 2-3 grade pe scara Richter, care au loc în fiecare zi  în acest colţ de lume, cutremurul din noaptea de 28-29 decembrie a.c., confirmând-ne o dată în plus intensa activitate seismică din zonă…. Nedetectate de organismul uman, aceste cutremure provoacă încet, dar sigur modificări ale scoarţei terestre. Ele induc vibraţii munţilor din jur, care, cuplate cu greutatea imensă a rezervorului de apă, ar putea să afecteze grav eroziunea în amonte precum şi producerea de alunecări majore de teren. Deja au fost înregistrate două incidente în iarna lui 2012, când alunecările de teren au dislocat milioane de metri cubi din munţii laterali. De asemenea, in primele 8 luni ale anului 2013, au fost semnalate peste 100 de alunecări de teren importante.

Ca Moise trecând lacul Siriu

Mă aflu lângă Viaductul Stânca Tehărău. Pe versantul de vis-a-vis se văd urmele unei alunecări de teren destul de serioase, practic tot muntele a alunecat spre şi în lac. În fapt, milioane de metri cubi de păduri, pământ și piatră, s-au prăbuşit  în cuva lacului despărţindu-l pur şi simplu în două. Timp de câteva luni bune pescarii treceau lacul ca… Moise, pe istmul creat  de milioanele de metri cubi de pământ ajunse în cuva lacului… Unii săteni, buni cunoscători ai evenimentelor locale, afirmă că volumul de pământ care formează aşa zisul baraj este mult mai mic decât volumul pământului deversat în lac de cele două alunecări de teren, iar că în unele nopţi, din adâncurile munţilor din jur se aude un scrâşnet impresionant de pământ care se freacă de pietre. A doua zi apar fisuri mari pe sol, care se întind pe kilometri întregi şi care, în nici-un caz, nu le poate da un anumit calm. Tot în lungul faliei tectonice se află şi Valea Caşocii, lungă de 17 km, amplasată, la rândul ei, la maximum 50 de kilometri de Munţii Vrancei. În ultimii 2-3 ani, în lungul Văii Caşocii au apărut ca ciupercile după… cutremur 14-15 rupturi mai mari sau mai mici ale scoarţei terestre. Care intrigă prin faptul că nu s-au produs nici după anume ploi torenţiale, nici după tăierile de arbori care au loc în zonă. Singura explicaţie plauzibilă este modificarea scoarţei terestre datorată frecvenţei cutremurelor din zonă …

O decizie absolut inconştientă

O decizie destul de deconcertantă a fost atunci când Regia „Apele Române” a considerat că, doar pentru a creşte veniturile regiei, este necesar să mărească nivelul lacului de acumulare. Sursele noastre ne precizează că, în fapt, această măsură ar fi fost doar un prim pas al regiei în goana nebună după banii care să-i majoreze veniturile, în viitor preconizându-se o a nouă ridicare a nivelului apei  în lacul de acumulare cu aproximativ 15 metri.  Această creștere, adăugată şi coroborată cu numeroasele căderi şi alunecări de teren din zonă triplează efectiv riscul unei alunecări majore de teren. Contactul direct al munţilor din jur cu apa din lac promovează fenomene carstice, iar acțiunea erozivă a apei duce inevitabil la concluzia că o creştere a nivelului apei în lacul de acumulare ar putea provoca alunecări masive de teren. Alunecarea muntelui de la Gura Vânturilor, deși nu a provocat nici un prejudiciu, este un avertisment clar cu privire la precaritatea stabilității munţilor din jur. Este un semnal de alarmă pentru a ține seama cu preponderență de acest tip de fenomen. Pe de altă parte, o combinație a celor trei factori amintiţi pe parcursul acestui material – lac, ploi torenţiale şi cutremur –  ar duce inevitabil la declanşarea celui mai mare dezastru din istoria României.

În loc de măsuri de siguranţă, Apele Române ascunde adevărul

Având în vedere dinamica unei eventuale catastrofei, era necesar ca Apele Române să țină seama de constituția morfologică a văii și să adapteze exploatarea lacului de acumulare conform comportamentului zonei din ultimul timp. Sunt necesare efectuarea unor prospectări, implantarea unor piezometre – chiar dacă implică o anume dificultate datorită necesității de a atinge diferitele straturi ale munţilor – precum și markeri de teren pentru a afișa mișcările alunecărilor de teren. Aceste măsuri sunt utile în a determina cum să se procedeze pentru a preîntâmpina prăbuşirea munţilor din jur în cuva lacului de acumulare. În locul acestor măsuri, Apele Române are un comportament conspirativ, alunecarea muntelui de la Gura Vânturilor fiind  ținută ascunsă de politicienii locali. Asta îmi aduce aminte de un caz din Italia, mult mai grav – alunecarea de pământ de la barajul Vajont din 1963. Doamne, fereşte!

Dezastrul de la Dam Vajont

În februarie 2008, în timpul Anului Internațional al Planetei Pământ, într-o sesiune dedicată importanței înțelegerii corecte a Științelor Pământului , dezastrul Vajont a fost citat, împreună cu alte patru evenimente, ca fiind un caz exemplar de „dezastru ce putea fi evitat”. Dar ce s-a întâmplat la Vajont?

La 9 octombrie 1963, ca urmare a prăbuşirii unui masiv muntos, situat lângă versantul nordic al Muntelui Toc, la granița dintre provinciile Belluno (Veneto) și Udine (la momentul respectiv, acum Pordenone, Friuli – Venezia Giulia), aproximativ 270 de milioane de metri cubi de rocă (un volum de aproape trei ori mai mare decât apa din rezervorul lacului de acumulare) au „alunecat” cu o viteză de 30 m/s (108 km/h), în cuva lacului (care conținea aproximativ 115 milioane m³ de apă la momentul dezastrului) creat de barajul Vajont, provocând un val depășind 200 m în înălțime pe valea Vajont, iar pe versantul opus, aproximativ 25 – 30 milioane m³ de apă distrug toate așezările de-a lungul malul lacului din municipiul Erto și localitatea Casso, prăvălindu-se apoi în valea Piave şi provocând distrugerea completă a oraşului Spar, estimându-se că unda de șoc provocată a fost egală cu cea a bombei atomice de la Hiroshima. Pe valea Vajont, au fost distruse satele Frasègn, Gros, Hristos, Pineda, Ceva, Prada, Marzana, St Martin, Fae și partea de jos a oraşului Erto. Pe valea Piave, s-au distrus la sol satele Spar, Pirago, Mae, Villanova, Rivalta. Au fost aproape distruse orașele Codissago, Castellavazzo, Fortogna, Dogna și Provagna. Au fost daune în municipiile Soverzene , Ponte Nelle Alpi și orașul Belluno, a fost distrusă localitatea Caorera și inundate Borgo şi Piave. Estimările victimelor au fost de la 1.900 la 2.500 de persoane, iar aproximativ 350 de familii au pierit în întregime. Cei mai mulţi dintre supraviețuitori şi-au pierdut rudele și prietenii, împreună cu casele și bunurile lor. Barajul propriu zis a fost în mare parte intact, structura de bază rămânând intactă, existând încă și astăzi.

Indiferenţa lor, ca şi a noastră

Deja, cu doi ani înainte de tragedie, jurnalistul de la L’Unità Tina Merlin a anticipat ce se va întâmpla în valea Vajont şi a denunțat într-un articol publicat la 21 februarie 1961 posibilitatea ca o alunecare de teren căzută în lac să provoace pagube enorme. În același timp, Merlin a iniţiat o campanie de informare despre pericolele barajului  Vajont. Nebăgat în seamă de instituțiile statului italian, jurnalistul a fost dat în judecată pentru „răspândirea de informații false și înșelătoare, de natură să tulbure ordinea publică”, dar a fost achitat de Tribunalul din Milano.

În loc de epilog

Goana după bani are un preţ, un preţ atât de mare, încât nu se poate estima în cifre. Aici nu vorbim de evaluări cantitative ale pierderilor umane ori materiale sau de costurile necesare strămutării unor localităţi, ci de un impact psihologic asupra a 200 de mii de oameni care, în eventualitatea unei catastrofe, vor fi nevoiţi (sau, mai bine zis, siliţi) să-şi abandoneze locuinţele. Din păcate, astfel de construcţii cu atât de multe riscuri pot produce pagube ce nu pot fi nici măcar prognozate. Autorităţile susţin că barajul va rezista chiar şi în cazul unei bombe atomice, însă ce se întâmpla dacă nu va fi aşa ? Ce speranţă mai au oraşele din aval în cazul în care s-ar fisura barajul? Nimic nu poate fi un argument sau o scuza pentru lăcomia omului manifestată în exploatarea naturii. În final, când natura îşi va cere drepturile, oamenii vor da vina pe Dumnezeu, pentru că e mai simplu aşa şi a devenit o obişnuinţă… Dar oare Dumnezeu e de vină?

Ultimile din

Mergi la SUS