Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti în august 1944 a fost debutul unei perioade cumplite, de 14 ani, de ocupaţie sovietică sinonimă cu jaful sistematic.
La data de 20 august 1944 armata sovietică a pătruns nestigherită pe teritoriul României prin ceea ce avea să rămână în istorie drept „Poarta Iaşului” sau „trădarea de la Iaşi”. A fost o conspiraţie între liderii comunişti de la Bucureşti şi maleficul lider sovietic I.V. Stalin, ale cărei detalii fuseseră puse la punct cu două luni mai devreme. A fost vorba despre o breşă creată intenţionat pe linia frontului de est de către ofiţeri ai Armatei Române. Scopul complotului a fost răsturnarea de la putere a mareşalului Ion Antonescu, care ezita de aproape un an să întoarcă armele împotriva germanilor.
Soldaţii Armatei Roşii au intrat pe un teritoriu vast, au surprins total nepregătite trupele româno-germane şi au devastat la întâmplare. Pe 23 august 1944, Regele Mihai decreta încetarea focului între trupele române si cele sovietice. Cu toate acestea, armistiţiul a fost semnat abia pe 12 septembrie, iar în tot intervalul 20 august – 12 septembrie ruşii au continuat să facă prizonieri. 175.000 de militari români au luat atunci drumul Siberiei, iar 40.000 dintre aceştia nu au trecut vii de lagărul de la Bălţi, în Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executaţi de comisari basarabeni din armata sovietică. Capitularea necondiţionată a României a fost debutul unui dezastru naţional. Alţi 20.000 de români şi 72.000 de români de etnie germană au mai fost deportaţi în scurt timp în URSS.
A fost doar primul episod al celei mai lungi perioade de ocupaţie militară străină din istoria României – 14 ani, plus încă 31de ani de ocupaţie bolşevică românească.
Citeste mai mult: adevarul.ro
