Castelul de la Miclăușeni care este cunoscut și sub numele de Palatul Sturdza a fost construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturdza și soția sa Maria, la 65 de kilometri de Iași în satul Miclăușeni. Castelul a fost construit pe locul unui conac boieresc mai vechi ce a aparținut familiei sale, în stil neogotic, fiind o copie a castelelor feudale apusene și ne amintește de Palatul Culturii din Iași și de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Arhitecții Iulius Reinecke și I.Grigsberg au realizat planurile construcției.
Castelul ne încântă privirile cu numeroase decorațiuni(un leu heraldic cu o sabie și o ramură de măslin, crucea și șarpele precum și cavalerul medieval), elemente inspirate din blazonul familiei Sturdza.
În decorațiunile exterioare cum ar fi: crenelurile turnulețelor, rozetele, ogivele de la intrarea în Castel dar și tâmplăria de la uși și ferestre, se regăsește stilul neogotic.
Familia lui Gheorghe Sturdza a avut o deviză foarte frumoasă:” Frumusețea strălucește pretutindeni”(Utroque clarescere pluchrum), care este inscripționată pe toate fațadele castelului.
La realizarea picturilor castelului, o mare contribuție a avut-o Maria Sturdza(fostă Ghica-fiică a scriitorului Ion Ghica)care ilustrase ca pictoriță multe dintre poeziile lui Vasile Alecsandri, un prieten de familie apropiat. Pictura a fost realizată de către arhitectul Iulius Reinecke în stil Art Nouveau.
Castelul și în interior era uimitor. Avea scări centrale din marmură de Dalmația, mobilier din lemn de trandafir cu migală sculptat, sobe din teracotă, porțelan sau faiantă aduse de peste hotare, parchet din lemn exotic confecționat de meșterii austrieci, iar plafoanele și pereții interiori erau pictați în ulei.
O valoroasă colecție de cărți alcătuită din 60.000 de exemplare, costume medievale, argintărie și piese arheologice și numismatice de mare valoare erau adăpostite în interiorul castelului.
Din cauza apropierii frontului, Ecaterina, singura fiică a cuplului Gheorghe și Maria Sturdza, căsătorită în 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar rămasă de tânără văduvă și fără copii, a părăsit în anul 1944 palatul și a luat cu ea odoarele bisericii construite de logofătul Dimitrie Sturdza și bunurile din seif. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii.
În iarna anului 1944 în castel au staționat prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au ars multe cărti valoroase în sobe, iar alte volume au fost vândute unor magazine din Târgu Frumos, fiind folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărti, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.
Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni, parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoară, biserica ctitorită de bunicul sau Dimitrie Sturdza și dependințele în scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.
Comuniștii au desființat în anul 1953 așezarea maicilor și acestea au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani. Domeniul a intrat în proprietatea statului.
În anii care au urmat, castelul a fost depozit militar de explozibil, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei, al Sfatului Popular Regional Iași și al Universitătii „Al. I. Cuza” din Iași. În mansarda castelului autoritățile comuniste organizau petreceri.
Castelul de la Miclăușeni a devenit în anul 1960 sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, aici funcționând și o școală specială. În noaptea de 23 decembrie 1968 într-un incendiu de la mansarda castelului(izbucnit se pare de la o țigară lăsată aprinsă) au ars ultimele mobile originale ale castelului, depozitate la mansardă. În anul 1985, mansarda și acoperișul castelului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți și a contribuit la degradarea progresivă a imobilului.
În vara anului 2002, la un an de la mutarea Centrului de plasament, încă persista aici un miros de urină, îmbibat în pereți și în dușumele.
Castelul a fost retrocedat în anul 2001 Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Hotărârea de Guvern nr.1170/2.10.2003 a stabilit, printre altele și relizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza (satul Miclăușeni, județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică în zonele învecinate. Mitropoilia Moldovei și Bucovinei a început restaurarea castelului și a dependințelor în anul 2004 deoarece a obținut o finanțare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 685.700 euro, adică aproximativ 2,4 milioane de lei.
