Autoritățile fiscale au publicat noua metodă de calcul a impozitului pe veniturile din închirierea locuințelor, care intră în vigoare în anul 2026. Modificarea principală privește baza de impozitare: taxa se va aplica asupra venitului net anual și nu direct asupra sumelor încasate de către proprietari. Cota de impozitare rămâne la 10%, iar venitul net se determină prin scăderea unei cheltuieli forfetare de 30% din venitul brut obținut din chirii.
Schimbarea metodologiei vine în urma unor ajustări în sistemul fiscal românesc privind veniturile din activități de închiriere. Conform noii reglementări, proprietarii care închiriază locuințe trebuie să calculeze mai întâi totalul sumelor încasate în perioada unui an fiscal, apoi să aplice deducerea forfetară de 30%, iar abia apoi să aplice impozitul de 10% asupra rezultatului. Această abordare oferă proprietarilor o deducere standard pentru cheltuielile asociate cu închirierea, indiferent de valoarea reală a acestor cheltuieli.
Venitul brut reprezintă totalul sumelor încasate din chirii într-un an fiscal, inclusiv eventualele sume primite pentru utilități dacă acestea sunt încasate în nume propriu de către proprietar. Pentru a obține venitul net, se scade cheltuiala forfetară de 30% din acest venit brut. Abia apoi se aplică impozitul de 10% asupra rezultatului net. Formula oficială de calcul arată astfel: impozit anual egal cu 10% din diferența dintre venitul brut și 30% din venitul brut. Această formulă se aplică identic indiferent de valoarea chiriei sau de numărul contractelor de închiriere pe care le administrează proprietarul.
Pentru a facilita înțelegerea noii metode, autoritățile au publicat mai multe exemple orientative. Un proprietar care obține venit anual din chirii de 12.000 lei va calcula o cheltuială forfetară de 3.600 lei, rezultând un venit net de 8.400 lei și un impozit de plată de 840 lei. Pentru un venit anual mai mare, de 24.000 lei, cheltuiala forfetară ajunge la 7.200 lei, venitul net la 16.800 lei, iar impozitul anual la 1.680 lei. Mecanismul rămâne identic; diferă doar sumele finale în funcție de nivelul veniturilor încasate. Proprietarii care au mai multe locuințe închiriate sau care modifică valoarea chiriei în cursul anului trebuie să calculeze impozitul cumulat pe baza tuturor sumelor efectiv încasate.
Penalități semnificative pentru nedeclarare și întârziere la plată
Dacă veniturile din chirii nu sunt declarate, autoritățile fiscale pot identifica aceste venituri și pot stabili impozitul datorat retroactiv, aplicând automat cheltuiala forfetară prevăzută de lege. Pe lângă impozitul principal, proprietarii care au comis omisiuni pot fi obligați să plătească dobânzi de întârziere, calculate până la data achitării, și penalități de 0,08% pe zi pentru nedeclararea contractului la termen. Această penalitate se aplică pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea completă a obligațiilor fiscale, ceea ce înseamnă că cheltuielile suplimentare pot deveni considerabile în cazurile de nedeclarare prolongată.
Păstrarea unei evidențe clare a încasărilor și a documentelor contractuale este esențială pentru aplicarea corectă a formulei de calcul și pentru evitarea penalităților. Autoritățile recomandă proprietarilor să încheie contracte de închiriere în formă scrisă, să le înregistreze la timp, să mențină o evidență detaliată a sumelor încasate și să efectueze verificări periodice ale obligațiilor fiscale. Pentru proprietarii care nu sunt siguri cum să aplice corect noile reguli, autoritățile fiscale pun la dispoziție ghiduri și instrucțiuni actualizate, iar consultarea unui specialist fiscal poate preveni erorile de calcul și evita penalități.
Termenul pentru depunerea primelor declarații conform noii metodologii se apropie, iar proprietarii trebuie să se asigure că au pregătite toate documentele necesare și că au calculat corect obligațiile fiscale. Nerespectarea noilor cerințe poate atrage nu doar penalități financiare, ci și deschiderea unor verificări fiscale mai ample asupra activității de închiriere.
