Press "Enter" to skip to content

Foarte rapid, întrebarea a devenit o teorie uluitoare. MISTERELE DACIEI – CULOARELE ENRGETICE SAU CURENTI DE INTELIGENTA

Foarte rapid, întrebarea a devenit o teorie uluitoare. O explicatie care zguduie vechile ipoteze despre megaliti, uriasele alcatuiri de piatra cu forme stranii, risipite si în România ca pe tot cuprinsul lumii.
S-a vorbit de “nodurile”, de “culoarele energetice”, de “fântânile” din adâncul Cosmosului, giganticele concentrari de putere iscate în strafundul misterioaselor gauri negre si de “punctele de întâlnire”. Si într-o zi s-a nascut o idee care a capatat numele de teoria “curentilor de inteligenta” sau a “punctelor de dragoste”.

Real sau închipuit?

Carpatii. Impunatori si uneori inaccesibili. Vazuti din Cosmos, seamana cu o mama care-si tine în brate copilul. În inima lantului de stânca, vârfurile învelite în nori arata straniu si de neînteles. Formele ciudate sapate în calcarurile Ciucasului si adâncimile Apusenilor carora nu li s-a aflat niciodata capatul sau în stânca de pe Vârful Omu, altarul ciclopic ridicat la 2.000 de metri pe Vârful cu Dor si misterioasa alcatuire a Sfinxului de pe platoul Babelor au nascut multe întrebari. Ce-i cu luminile care apar pe culmile Bucegilor? Exista vreo legatura între Sfinxul românesc si cel din desertul egiptean? De ce apar curcubeele fara ploaie sau cutremurele la ore fixe? De unde vin bubuiturile subterane sau hologramele din jurul Crucii de pe Caraiman? Întrebari care n-au deocamdata raspunsuri.

Terra, un imens cristal

Poate ca, într-adevar, acolo, sub megalitii Carpatilor, exista o alta lume. Poate ca energia extraordinara care a fost masurata în aceste locuri este un semn al unei întâlniri ce dureaza de milioane de ani între razele terestre si cele coborâte din imensitatea Universului cosmic. Totul se înscrie în interioriul unui triunghi gigantic legat prin maruntaiele muntilor. El începe în Cheile Parângului, chiar la intrarea în Polovragi, pestera fara capat a marelui zeu dac Zamolxis, cea care strabate muntii cale de 10 kilometri pâna în celalalt vârf al triunghiului magic, la Orastie, în marginea Sarmisegetusei, si se sfârseste sub ochiul Sfinxului, pe enigmaticul platou al Bucegilor. Printre altii, marii bioenergeticieni Valeriu Popa si Dan Seracu au crezut ca misterul triunghiului straniu din România poate fi elucidat de teoria “punctelor de dragoste”.
Bioenergetic, se considera ca Pamantul e o formatiune specifica avand structura unui cristal, cu linii geoenergetice care se întretaie, se leaga în noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice.

Aceste linii energetice, numite “linii de putere”, formeaza o retea care îmbraca Terra ca o carcasa, un fel de “haina”, un câmp energetic prelungit catre spatiul astral. Conform masuratorilor radiestezice, radiatiile geoenergetice sunt amplificate, dupa legi necunoscute si neelucidate înca, si ating forta maxima în anumite locuri de pe suprafata Pamântului.

Daca ar putea fi vazute, ar arata ca un fel de torente ascendente de energie, care iau nastere în magma din adâncurile planetei. Aceste radiatii au o directie verticala, sunt comparabile cu razele laser, strabat orice material cunoscut, cu aceeasi intensitate, fara sa se împrastie, si sunt cunoscute sub numele de “curenti de inteligenta”. Locurile în care “biocurentii inteligenti” ai Terrei se întâlnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate. Si exact în acele locuri se produc fenomene inexplicabile.

Copiii planetei

Zonele au fost botezate de cercetatorii fenomene “puncte de dragoste” pentru ca numai aici se afla megaliti antropomorfi, stânci ciudate cu forme de neînteles, carora nimeni nu le cunoaste originea, toate destinate parca sa ramâna un vesnic mister. Dar daca aceste forme de piatra sunt de fapt chiar “copii” ai Pamântului? Daca Terra naste ea însasi, o data la milioane de ani, megaliti gigantici de stânca, zamisliti din “iubirea” energetica a Cerului pentru Pamânt? Prunci de piatra croiti dupa coduri energetice stranii, semne ajunse pâna la noi din cine stie ce colturi ale Universului, asemanatori cu “parintii” lor cosmici, pe care nu-i vom cunoaste, poate, niciodata. Asa s-ar explica vârfurile antropomorfe din “triunghiul misterios” al Carpatilor, Omul, Babele si Sfinxul, prunci de granit nascuti în “culoarul” energetic de o putere incalculabila care se “simte” deasupra României. Sa trecem în revista câteva dintre întrebarile care plutesc deasupra acestor locuri. Întrebari la care s-ar putea ca acum sa existe un raspuns. Poate singurul.

Sfinxul, omul de piatra

Cea mai misterioasa alcatuire din Carpati ramâne Sfinxul din Bucegi, megalitul aflat la 2.000 de metri înaltime si care seamana tulburator cu Sfinxul egiptean. Dintotdeauna oamenii s-au întrebat daca uriasa forma de piatra este efectul eroziunii sau o lucrare realizata de mâna omului. Nu exista niciun indiciu care sa conduca la un raspuns, nicio inscriptie, niciun document, nimic. Nicio indicatie despre provenienta acestui monument megalitic. E destul de dificil sa crezi ca vântul si ploile au putut sapa o stânca astfel incat sa reprezinte un cap omenesc. Cu atât mai mult cu cât în jurul lui se afla un spatiu liber care te face sa te gândesti la un amplasament ales anume. Si apoi, daca el a fost înaltat de oameni, cine erau acestia si când au cioplit capul de stânca? S-a spus ca Sfinxul ar fi o reprezentare a unui zeu primordial, poate a lui Saturn. Dar ce civilizatie sa fi fost aceea care sa ridice la o asemenea înaltime imaginea unei zeitati cu figura umana?

Muntele sacru, Kogaion

Mai exista apoi “muntele cu doua vâfuri”, Omu. În “Geografia” sa, Strabon numeste muntele considerat sacru de daci Kogaion, fiindca se zice ca aici era locuinta zeului lor, Zamolxis. Dar nimic nu arata ca acest munte ar fi Vârful Omu, iar disputa în jurul Kogaionului nu a fost nicicând transata si nimeni nu a putut spune cu precizie daca aici era într-adevar locuinta marelui zeu adormit. Si totusi, pe Vârful Omu exista o stânca izolata complet, ce poate fi considerata “capul” muntelui, adica “vârful aflat în vârf” si care a fost socotita “tronul lui Zamolxis”. Dar asta face misterul mai greu de patruns… Sa fie Omu adevaratul Kogaion? În jurul vârfului apar, la anumite intervale de timp, conuri de lumina alb-laptoasa care se rotesc, inele compacte de nori… Aici s-au înregistrat semnale radio, dar venite nu din aer, ci dinspre interiorul muntelui. Masuratorile arata un nivel energetic nemaiîntâlnit nicaieri, un câmp care amplifica dincolo de întelegere orice perceptie extrasenzoriala.

Mormântul zeului ascuns

Dincolo de munti, de cealalta parte a tarii, se afla Polovragi, misterioasa “pestera fara capat”, cu semne de locuire datând din paleolitic. Aici, în galeriile al caror capat nu s-a aflat niciodata, se spune ca s-ar afla mormântul “zeul acuns” al dacilor, Zamolxis cel disparut, sau doar adormit, ascuns undeva în bezna subterana. Departe de întunericul fara sfârsit al pesterii, “triunghiul de energie” se închide între altarele megalitice ale uimitoarei alcatuiri de la Sarmisegetusa. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, împrejumit pe trei parti de prapastii adânci, lânga cel mai izolat dintre altarele dacice se afla patru inscriptii într-o limba pe care n-a descifrat-o nimeni. Se zice ca ar fi limba de la începutul omenirii, limba Lemuriei, continentul pierdut pentru vecie…

Umbrela protectoare a României

De multi ani, cercetatorii afirma ca prima treapta a evolutiei vietii, mineralul, lumea de piatra nascuta la începuturile omeniriri, este un “depozit” de informatii imemoriale. Multe dintre alcatuirile de stânca par împrastiate întâmplator pe suprafata planetei de mâinile unor giganti, doar ca un mod de a masura timpul sau poate de a urmari cerurile. Dar s-au dovedit a fi uriase depozite de energie si li s-a masurat un câmp cu puteri uluitoare asupra celor care pot interfera cu el. Asa s-a întâmplat cu marile menhire de la Carnac, considerate astazi pietre vindecatoare. Poate ca la fel este si în cazul megalitilor românesti. Poate ca locurile misterioase din “triunghiul energetic” sunt chiar acele “puncte de dragoste” dintre Terra si cer. Este posibil ca acesta sa fie explicatia cautata vreme de sute de ani, care sa duca la descifrarea semnelor închise în monumentele megalitice din România. Poate pietrele sunt niste “copii telurici” zamisliti din “iubirea” energiilor cosmice. Si poate ca, asa cum credea marele om Dan Seracu, deasupra noastra se întinde una dintre cele mai puternice “umbrele” protectoare de pe întreaga planeta. Dar, deocamdata, raspunsurile par sa ramâna dincolo de noi…

Fenomene inexplicabile în “triunghiul misterios”

• Desupra cetatii de la Orastie si pe Vârful Omu au aparut deseori curcubee neobisnuit de stralucitoare, în plin soare, fara sa fi plouat cu saptamâni înainte.
• Într-o anumita perioada a anului, locuitorii de la poalele Caraimanului sufera de câte doua saptamâni de insomnie.
• Cei care au trecut noaptea pe lânga Polovragi au suferit dupa aceea câte trei-patru nopti de o “euforie” fara explicatie.
• În noaptea Anului Nou, în jurul Babelor s-au vazut scântei lungi de peste un metru.
• Între 1994 si 1998, în zona Bucegilor s-au înregistrat mici “zguduituri” subterane, zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Institutul de Fizica a Pamântului a confirmat “manifestari determinate de fracturi locale ale scoartei”, dar n-a putut spune nimic despre regularitatea lor.
• Masuratorile radiestezice au confirmat niveluri uriase de energie care, teoretic, ar putea ucide orice fiinta vie.
• Atingerea Sfinxului la anumite ore si în anumite zile a produs o încarcare electrica a corpului, iar oamenii care au atins apoi obiecte sau fiinte s-au “electocutat” dureros.
• În jurul Crucii de pe Caraiman au aparut aureole ciudate si chiar un fel de holograme cu forme de neînteles.

– articol preluat partial din revista Felicia –

Trimite prietenilor
Creare Site Web by O24.RO