Chiar el recunoaște că, deși a primit multe lucruri bune, încrederea n-a venit la pachet:
„dar cred că au uitat să îmi pună și o sămânță de încredere”
„dar cred că au uitat să îmi pună și o sămânță de încredere”
Prezentatorul își evocă mama, Dorina Oțil, ca pe o prezență remarcabilă în comunitate: o femeie încrezătoare, care ani la rând a prezentat Balul Bobocilor. O descrie ca având breton în tinerețe, ochi albaștri și o dantură impecabilă, așa cum vedea în filmele americane. Iar admirația lui se condensează într-o propoziție pe care n-o uită:
„Mama mea era deosebit de frumoasă!”
„Mama mea era deosebit de frumoasă!”
Copilăria, fratele și „bagajul” mereu gata
Întrebat, într-un dialog cu Teo, dacă a fost bătut când era mic, răspunsul a venit simplu:
Mama prefera privirea severă și, din când în când, o ușoară palmă peste ceafă. Tatăl nu i-a lovit niciodată, povestește el, însă între frați mai existau încăierări copilărești. Cu umor, Oțil recunoaște că îl provoca pe fratele mai mare, foarte calm din fire:
„Fratele meu era un tip foarte calm și visul meu era să îl scot din calmul lui englezesc și mi-o luam”
„Fratele meu era un tip foarte calm și visul meu era să îl scot din calmul lui englezesc și mi-o luam”
Un episod rămas emblematic este strategia mamei de a-i potoli când deveneau de nestăpânit. În debara, la îndemână, stătea mereu un bagaj cu lucruri vechi de casă. Când tensiunea urca, Dorina îl ridica demonstrativ și anunța că pleacă. Micul Dani, fiind mezinul, era cel mai tulburat. Însă trucul s-a risipit când fratele mai mare a observat un indiciu amuzant:
„Vezi că e capotul ăla rupt pe care nu îl poartă niciodată!”
„Vezi că e capotul ăla rupt pe care nu îl poartă niciodată!”
Când amenințarea nu a mai ținut, mama a înăsprit regia. Dani își amintește momentul în care s-a temut cu adevărat că pleacă:
„mama a făcut operațiunea T – a luat mașina de tăiței și atunci am zis… chiar pleacă. În anii 1980 și ceva, când doar doi din bloc aveau mașină de tăiței, atunci am zis… mama chiar pleacă!”
„mama a făcut operațiunea T – a luat mașina de tăiței și atunci am zis… chiar pleacă. În anii 1980 și ceva, când doar doi din bloc aveau mașină de tăiței, atunci am zis… mama chiar pleacă!”
Spunea că va pleca la casa de nebuni, iar el, peste ani, își permite să glumească pe seama acelei spaime:
„Doamne, ce traumă… oare trebuie să merg la psiholog!?”
„Doamne, ce traumă… oare trebuie să merg la psiholog!?”
Rădăcini, meserii și felul în care rămân aproape
Dani notează și filonul familial: există o moștenire croată, însă limba se vorbea doar la bunici. El prinde înțelesul unor cuvinte, dar mărturisește că n-a ajuns s-o vorbească. În planul studiilor și al meseriilor, spune cu mândrie reținută că mama a fost economist, iar tatăl bibliotecar.
Astăzi, părinții lui trăiesc la fel de cumpătat ca întotdeauna, în același apartament modest de peste patru decenii. Chiar dacă fiul lor a devenit o figură cunoscută, ei refuză ostentația și ajutoarele directe. Dani rezumă, cu o sinceritate tăioasă, felul de a fi al tatălui:
„Nu a luat credit niciodată, nu a luat împrumut de la vreo rudă, prieten, ceea ce se și vede că nu a evoluat cu nimic financiar. Nu acceptă niciun fel de ajutor din partea mea și a lui frati-miu. Le dăm bani, dar nu știu de unde sunt, pentru că nu știu să citească extrasul. E foarte greu cu ai mei. Dacă ar fi după tata, nu aș mai lua niciodată credit”
„Nu a luat credit niciodată, nu a luat împrumut de la vreo rudă, prieten, ceea ce se și vede că nu a evoluat cu nimic financiar. Nu acceptă niciun fel de ajutor din partea mea și a lui frati-miu. Le dăm bani, dar nu știu de unde sunt, pentru că nu știu să citească extrasul. E foarte greu cu ai mei. Dacă ar fi după tata, nu aș mai lua niciodată credit”
Deși se declară „rezistent la emoții”, atunci când vine vorba despre familie, vocea îl trădează. În relatările lui – fie în discuțiile cu Teo, fie în apariții recente – se simt atât umorul autoironic, cât și atașamentul pentru părinți și pentru micile „regii” domestice care i-au modelat firea.
