Peste 1,75 milioane de români serbează anual ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, o sărbătoare profund înrădăcinată în spiritualitatea și tradițiile populare ale poporului. Potrivit credinței transmise din generație în generație, această dată marchează un moment când energiile benevolente sunt deosebit de puternice, iar ritualurile specifice aduc protecție și bunăstare în gospodării. Cel puțin trei bujori îmbobociți sunt aduși în casă în ziua praznicului, în dorința ca aceștia să aducă voie bună și liniște între membrii familiei. Gestul simplu al introducerii acestor flori în locuință conține o semnificație profundă, fiind considerat un simbol al prosperității și armoniei domestice.
Obiceiurile și superstiții legate de această sărbătoare se țin de croyanta că forțele malefice sunt particulat active în această perioadă a anului. În tradiția populară românească, Sfinții Constantin și Elena sunt asociați cu ritualuri de protecție împotriva vrăjitoriei și a influențelor negative. Conform datelor disponibile, obiceiurile specifice acestei zile sunt practicateîn special în mediul rural, unde conexiunea cu pământul și cu ciclurile naturale rămâne mai strânsă. Femeile recurg la tămâiere și stropire cu agheasmă pentru a purifica gospodăriile de duhurile rele și necurate.
Un ritual specific și des practicat în mediul rural poartă denumirea de „Sperietoarea vrăjitoarelor” și se desfășoară cu scopul de a preveni furtul sporului laptelui. Concret, toți membrii familiei se adună în mijlocul gospodăriei în jurul unui vas cu lapte proaspăt și bate ritmic cu linguri noi de lemn în vasele în care se fierbe laptele, strigând tare pentru a speria entitățile malefice. O altă practică răspândită în zona agricolă implică aprinderea unui foc mare, în jurul căruia se reunesc țăranii. Prin acest foc se pune și dobitoace, în special oi, crezând că astfel vor fi ferite de boli pe toată perioada în care vor sta la stână. Aceste ritualuri nu sunt doar gesturi superstițioase, ci expresii ale unei viziuni despre lume în care sacrul și profanul sunt strâns întreținuți.
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este și un prilej de cinstire pentru cei care poartă numele acestor sfinți. Statistica onomastică arată că peste 111.000 de femei din România poartă numele Ileana, peste 86.000 se numesc Elena, aproximativ 19.000 sunt Ilinca și peste 63.000 se numesc Lenuța. La bărbați, cel mai răspândit nume cu prilejul acestei sărbători este Constantin, cu aproximativ 470.000 de persoane care își serbează onomastica, urmat de diminutivele Costel și Costică. Pentru cei care trec prin dificultăți și nevoi, există o rugăciune specifică adresată Sfinților Împărați Constantin și Elena, considerați grabnic ajutători în situațiile grele.
Bujoriii simbolizează protecția și prosperitatea în credința populară românească
Originile acestor obiceiuri sunt profund înrădăcinate în istoria spirituală a românilor și în sincretismul dintre credințele precreștine și învățăturile ortodoxe. Obiceiurile legate de sărbătorile religioase, în special cele de primăvară și vară, corespund cu ciclurile agricole ale societății tradiționale. Momentele când agricultura era în pericol, fie din cauza bolilor animalelor, fie din cauza secetei, erau marcate de ritualuri speciale de protecție. Bujorilor li s-au atribuit proprietăți apotropaice încă din epoca antică, iar în contextul creștinismului românesc au fost încorporați în practici de sacralitate domestică.
Tradiția aducerii bujorilor de Constantin și Elena în casă se menține și azi, în ciuda schimbărilor sociale și urbanizării. Mulți dintre cei care locuiesc în orașe păstrează și practică aceste obiceiuri transmise de părinți și bunici, văzând în ele o legătură cu rădăcinile culturale ale familiei. Persistența obiceiurilor arată puterea emoțională și spirituală pe care tradițiile o exercită asupra membrilor unei comunități, indiferent de mediul în care trăiesc.
