Bătălia în care Ştefan cel Mare „a măturat“ 100.000 de otomani, povestită de cronicarii turci: „Oastea musulmană a fost înfrântă şi nimicită“

in Educational

La începutul anului 1475, domnitorul moldovean Ştefan cel Mare a reuşit să învingă numeroasa armată otomană în fruntea căreia se afla Suleiman Paşa. Moldovenii conduşi de Ştefan i-au biruit pe cei 100.000 de soldaţi turci la Vaslui. Despre această victorie au vorbit mai mulţi istorici şi cronicari români, precum şi o serie de cronicari turci.

Ştefan cel Mare, cel mai cunoscut domnitor moldovean din istorie şi unul dintre cei mai importanţi conducători din istoria României, a obţinut la data de 10 ianuarie 1475 una dintre cele mai răsunătoare victorii. Acesta a învins numeroasa armată otomană condusă de Suleiman Paşa. Lupta decisivă a avut loc la Podul Înalt, în apropiere de de oraşul Vaslui. Ştefan cel Mare şi răzeşii săi au reuşit să învingă armata turcă formată, conform unor istorici, din 100.000 de soldaţi. Bătălia de la Podul Înalt este considerată cea mai mare înfrângere a islamului suferită în faţa unei armate creştine.

Drept recunoaştere, Ştefan cel Mare a fost numit de către Papa Sixtus al IV-lea „Principe al creştinătăţii”. „În anul 6983 [1475] ianuarie 10, marţi, a fost război la Vaslui cu puterile turceşti şi a biruit atunci Ştefan voievod. (…) Şi le-a dat Dumnezeu pe acele limbi necredincioase în ascuţişul sabiei şi au căzut atunci mulţime mare, fără număr şi au fost prinşi vii mulţi, fără număr, care de asemenea au fost tăiaţi, ci numai pe unul l-au lăsat viu, pe fiul lui Sac paşa. Şi steagurile lor şi cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Şi s-a întors Ştefan voievod cu toţi oştenii lui ca un purtător de biruinţe în cetatea sa de scaun a Sucevei. (…) Şi însuşi Ştefan voievod a făcut atunci mare ospăţ mitropoliţilor şi vitejilor săi şi tuturor boierilor săi, de la mare până la mic”, se arată în Letopiseţul anonim al Moldovei. Despre această bătălie se vorbeşte şi în „Cronici turceşti privind ţările române”, volum tradus în limba română de către Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet.

Cronicarii turci au recunoscut victoria lui Ştefan cel Mare, considerând că soldaţii turci au murit ca nişte martiri. „De acolo, Suleiman paşa, mergând cu oastea aceea în Moldova şi întâlnindu-se cu oastea moldovenească, tare s-au războit. Era o iarnă aspră, cu zile foarte geroase. Oastea turcească era şi obosită, căci tocmai ce îndurase greutăţile expediţiei în Iskenderia.

De aceea, neputând ţine piept oştii Moldovei, oastea musulmană a fost înfrântă şi nimicită”, a precizat cronicarul Orudj bin Adil. „Într-o zi, pe când turcii şedeau nepăsători şi oastea era puţină şi străină de locuri, acel afurisit simţindu-i nepăsători a venit asupra lor. Mulţi dintre musulmani au murit acolo ca nişte martiri”, a menţionat şi cronicarul otoman Aşîk Paşa Zade. De asemenea, cronicarul turc Mehmed Neşri a scris următoarele cuvinte despre Bătălia de la Podul Înalt:

„Moldoveanul nu s-a supus poruncii sultanului. După aceea, beilerbeiul Hadîm, luând oastea din Rumelia a trecut în Moldova. Acel afurisit, venind pe neaşteptate şi hărţuind oastea islamică, i-a atacat pe turci pe când aceştia umblau ca nişte străini cu ochii legaţi.

Mulţi musulmani au murit ca nişte martiri”. După această bătălie, Ştefan cel Mare a reuşit să încheie un pact cu Matei Corvin, regele Ungariei, care îi promite că îl va sprijini în cazul unui atac venit din partea turcilor. Regele ungar nu şi-a respectat cuvântul dat, astfel că anul următor, moldovenii sunt nevoiţi să reziste singuri în faţa armatei turce conduse chiar de sultanul Mahomed al II-lea. Deşi este învins în bătălia de la Valea Albă, Ştefan reuşeşte să producă pagube însemnate oastei otomane, obligând-o să se oprească din înaintarea sa spre Cetatea de Scaun a Sucevei.