În urma arestării presupusului autor al unei crime grave în județul Bihor, tatăl adolescentei decedate a decis să se exprime public cu privire la desfășurarea intervenției de urgență. Despărţit de fiica sa în circumstanțe tragice, bărbatul și-a împărtășit perspectiva asupra modului în care au acționat instituțiile responsabile cu salvarea și acordarea primului ajutor medical.
Conform relatării părintelui, acesta a efectuat apelul de urgență la serviciile de intervenție rapid după ce a descoperit situația critică. În mod insistent, a cerut trimiterea unui elicopter SMURD la fața locului, pe un teren agricol din apropierea comunei Parhida. Familia spune că fiecare minut a contat și că rapiditatea răspunsului ar fi putut schimba evoluția tragicului eveniment.
Apelul disperat al tatălui
Într-un moment plin de disperare și revoltă, tatăl a declarat public ce a cerut cu insistență în acele clipe definitorii. Palabrele sale, rostite cu durere, reflectă frustarea unui om care se simte lipsit de sprijinul așteptat de la autoritățile competente. Mesajul său a fost clar: a implorat în mod repetat ca resurse medicale de înaltă urgență să se deplaseze imediat la locul întâmplării.
Bărbatul a subliniat că a avertizat inițial operatorii 112 cu privire la identitatea suspectului și la antecedentele acestuia în comiterea de infracțiuni violente. În viziunea sa, această informație ar fi trebuit să declanșeze o mobilizare mult mai rapidă a forțelor implicate, însă acest detaliu nu a determinat o accelerare semnificativă a intervenției.
Conform mărturiei părintelui, după aproximativ o oră și jumătate de la apelul inițial, echipajele medicale au ajuns în sfârșit la locul crimei. Cu toate acestea, în opinia lui, adolescenta nu mai putea fi salvată. Tânăra suferea o rană grav incapacitantă, iar orice șansă de revenire la viață s-a pierdut în acel interval de timp care, potrivit tatălui, putea fi utilizat mai eficient cu o intervenție mai rapidă.
Răspunsul structurilor medicale
Conducerea Unității de Primire Urgențe și Serviciul Mobil de Urgență Reanimare din Bihor a venit cu o declarație oficială prin care respinge categoric orice imputație privind o intervenție întârziată. Reprezentanții instituției medicale au oferit o cronologie detaliată a evenimentelor și au explicat deciziile luate pe parcursul operației de salvare.
Potrivit acestora, primul apel telefonic la linia de urgență 112 dedicată serviciilor medicale a fost realizat la ora 12:23. Apelul nu a fost direct de la familia victimei, ci de la un echipaj de poliție care se afla deja la locul incidentului și a descris situația găsită. În acel moment, dispozitorii medicali au pus imediat în mișcare echipajul de Terapie Intensivă Mobilă aflat în Oradea.
Concomitent cu trimiterea echipajului terestru, a fost activată și o misiune aeriană cu elicopter. Aeronavă medical a fost comandată de la baza din Jibou, care este cea mai apropiată locație cu resurse de acest tip. Este important de notat că în Oradea, capitala județului Bihor, nu există o bază permanentă pentru operații cu elicopter SMURD.
Cronologia și anularea elicopterului
Echipajul de specialiști în terapie intensivă mobilă a parcurs distanța și a ajuns la fața locului la ora 12:40, ceea ce înseamnă aproximativ 16 minute de la momentul solicitării inițiale. Având în vedere că echipajul medical terestru era deja prezent la scenă și evalua starea victimei, elicopterul care venea din Jibou a fost anulat, întrucât prezența sa nu mai avea o justificare practică.
Responsabilii serviciului medical au clarificat că protocolul de urgență prevede anularea misiunilor aeriene atunci când resursa terestră de înaltă specialitate a ajuns deja la pacient, ceea ce elimină necesitatea și eficiența unei operații cu elicopter suplimentare. În opinia lor, sistemul a funcționat conform procedurilor și a răspuns adecvat la situație.
Perspectivele divergente și reacțiile publice
Perspectivele contradictori ai celor doi actori principali – familia victimei și serviciile medicale de urgență – au creat o tensiune care continuă să emoționeze comunitatea locală. Pe de o parte, se află durerea și revolta unui părinte care consideră că orice secundă pierdută a fost critică. Pe cealaltă parte, se află datele operaționale și justificările medicale ale unei instituții care afirmă că a acționat conform standardelor și protocolurilor în vigoare.
În spațiul public, întrebări multiple rămân fără răspunsuri definitive. Oamenii se întreabă dacă un elicopter ar fi făcut cu adevărat diferența, care au fost șansele reale de salvare în funcție de tipul și severitatea rănilor, și dacă comunicarea între diferitele niveluri ale sistemului de urgență a fost optimă.
Prinderea suspectului a readus atenția publică asupra modului în care s-a coordonat întreaga operație. Familiile și comunitatea vor răspunsuri, iar autoritățile și-au prezentat versiunea. Între aceste două poziții, lupta pentru înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat rămâne deschisă, iar încrederea în sistem este pusa la încercare.
Pentru moment, ancheta continuă, iar faptele invocate de familie și datele furnizate de serviciile medicale rămân în centrul unei dezbateri care merge dincolo de cazul specific, atingând probleme structurale ale sistemului de urgență din România.
