Intre 12 si aprox 14 ani, principala problema psihologica este acomodarea cu corpul care se schimba rapid – atat a propriului corp cat si cel al partenerului. Acesti ani sunt cei in care se produc cele mai mari variatii in dezvoltarea fizica. La inceputul adolescentei copiii sunt foarte constienti de corpul lor. Ei pot exagera si isi pot face tot felul de griji in legatura cu ” defectele ” lor si deseori considera ca toti ceilalti sunt concentrati asupra corpului lor. O mica ciudatenie a corpului sau a modului cum functioneaza acesta poate cu usurinta sa-l convinga pe adolescent ca este anormal. Daca o fata are de exemplu pistrui, ea poate crede ca cerul s-a prabusit, ca ea arata oribil si nimeni si nimic nu o pot impaca sau ajuta.
Adolescentii precoce pot sa nu fie capabili sa isi controleze noul corp la fel de bine ca inainte si acelasi lucru este valabil si despre noile lor sentimente. Ei pot fi extrem de sensibili si pot fi usor raniti atunci cand sunt criticati. La un moment dat ei se simt ca adultii si doresc sa fie tratati ca atare si in momentul urmator se simt ca niste copiii din nou si asteapta ca ceilalti sa aiba grija de ei.
Particularitatea acestei perioade este ca, desi copiii sunt de aceeasi varsta si pot fi chiar colegi in aceea clasa, totusi asa cum s-a vazut, o fetita obisnuita este dezvoltata cu aprox. 2 ani inaintea unui baietel normal, depasindu-l in inaltime si fiind mult mai sofisticata in interesele manifestate. Ea ar putea fi interesata in a merge la discoteca si a fi tratata ca si cum ar fi fermecatoare, in timp ce el poate fi inca un baietel capricios, care considera ca este rusinos si nedrept sa-i de ei atentie mai mult decat el crede ca merita.In timpul acestei intregi perioade, poate fi deosebit de instructiv cand copii de varste diferite ar fi pusi impreuna sa indeplineasca anumite functii sociale, ei putand astfel sa se acomodeze mai usor.
Prieteniile. Adolescentii adeseori se simt rusinati de parintii lor timp de cativa ani, in special atunci cand prietenii lor sunt de fata. Aceasta se datoreaza nevoii intense a adolescentilor de a fi exact ca prietenii lor, precum si a fricii de ridicol si de a fi respinsi de grup daca parintii deviaza sau chiar modifica intr-un fel sau altul ” normalul ” considerat de adolescent. In incercarea de a-si stabili propria identitate adolescentii se indeparteaza adeseori de parinti, iar aceasta distanta ameninta sa-i faca sa se simta singuri. Pentru a cntracara acest lucru adeseori ei stabilesc legaturi intime cu prieteni de aceeasi varsta, mai des la inceput cu cei de acelasi sex. Ei gasesc astfel afinitati si preferinte comune ceea ce ii face sa se simta mai putin singuri si mai putin ciudati, ambii dobandind un sentiment placut de apartenenta. Multi adolescenti spera sa-si depaseasca sentimentele de singuratate conformandu-se in totalitate cu ceea ce fac colegii lor de clasa – haine, aranjamentul parului, limbaj, lecturi, cantece, glume etc. Aceste stiluri trebuie sa fie diferite de cele caracteristice generatiei parintilor lor, iar daca ceea ce fac ii irita si ii socheaza pe parinti, cu atat mai bine.
Parintii pot fi de un mare ajutor pentru adolescenti daca incearca sa inteleaga comportamentul acestora si dupa aceea incearca sa-i ajute sa se inteleaga pe sine. Daca ii explicati copilului de ce va opuneti unor stiluri anume ati putea fi capabil sa-l convingeti sa se schimbe fara a fi nevoit sa-l amenintati cu ceva. Ori daca adolescentul care obisnuieste sa discute cu parintii sai este ascultat cu atentie, poate ajunge sa-i convinga pe acestia sa-i accepte punctul de vedere. Nu uitati ca ceea ce ne-ar putea oripila sau dezgusta pe noi azi ar putea deveni ulterior acceptabil atat pentru noi cat si pentru copiii nostri. Importanta este comunicarea si impartasirea ideilor.
Sexualitatea precoce. Majoritatea adolescentilor tineri au fantezii sexuale iar o mica parte dintre ei au si relatii sexiale. In aceasta perioada masturbarea este aproape universala, erctiile fie spontane fie ca raspuns la fanteziile sexiale si ejacularea din timpul somnului ii fac pe baieti sa se intrebe daca ceve este in neregula cu ei. Sentimentele sexuale si experimentarea nu sunt intotdeauna orientate catre sexul opus. Problema homosexualitatii este deseori neclara si inspaimantatoare atat pentru adolescenti cat si pentru parinti. Desi nu este neobisnuit pentru adolescenti sa-si atinga reciproc organele genitale, totusi dupa aceea, ei isi fac griji si exista chiar o homofobie datorata temerii secrete de a nu fi homosexual. In aceasta perioada unii adolescenti isi vor dezvolta o orientare homosexuala, altii nu.
De educatie depinde totul ! Multi parinti se tem ca daca vor discuta despre sex cu copiii lor adolescenti, acestia vor considera acest lucru ca o permisiune de a-si incepe activitatea sexuala. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevar. Adevarul este ca daca adolescentii invata despre sexialitate din discutiile cu parintii si profesorii lor precum si din lecturarea unor carti potrivite, ei se vor simti mai putin inclinati sa descopere aceste lucrurui experimentand.
Indepartarea misterului care caracterizeaza activitatea sexuala face ca aceasta sa fie mai putin atragatoare pentru un adolescent. Daca in decursul timpului mama si tatal au raspuns la intrebari precoce cu un disconfort minim, atunci copiii lor vor apela la ei si mai tarziu, cand vor fi mai mari si vor dori sa stie mai exact despre ce este vorba. Cu adolescentii, la fel ca si cu copiii mai mici, este mai bine sa discutati despre activitatea sexuala cat se poate de firesc si ori de cate ori este nevoie, mai ales daca acest subiect a fost deschis conversatiei tot timpul si nu a fost ” tabu ”. Daca de exemplu copilul dvs. care este in clasa a 7 –a stie ca puteti discuta cu el firesc despre activitatea sexuala, el nu va fi speriat atunci cand veti discuta acest subiect si in primii ani de liceu.
Adolescenta mijlocie.
Intre 15 si 17 ani adolescentii au doua probleme importante :
- in primul rand ei trebuie sa se impace cu sexualitatea lor si cu emotiile conflictuale care apar atunci cand incep sa aiba intalniri romantice si
- in al dilea rand ei trebuie sa devina independenti din punct de vedere emotional de parintii lor si sa descopere ca pot fi pe cont propriu.
Ca parte a acestui proces, lupta dintre dependenta si tendinta catre independenta adeseori se intensifica. Adolescentii se plang adesea de faptul ca parintii lor nu le permit sa fie suficient de liberi. Este natural pentru copiii care sunt pe cale sa devin adulti sa insiste ca drepturile lor sa fie respectate si in acest sens, parintii ar trebui sa inteleaga ca, copiii lor se schimba si ca trebuie la randul lor si ei sa ” tina pasul ”. Parintii trebuie sa inteleaga paradoxul copiilor lor : adolescentii sunt dornici sa creasca si sa fie tratati ca niste adulti, dar in acelasi timp ei se tem de a deveni adulti. Ei sunt nesiguri pe capacitatea lor de a fi la fel de cunoscatori, de sofisticati si de fermecatori cum le-ar placea sa fie, insa mandria lor nu le permite sa recunoasca acest lucru. Atunci cand in mod inconstient se indoiesc de abilitatea lor de a face fata unei provocari anume sau unei aventuri, ei gasesc rapid dovezi care sa arate ca de fapt parintii sunt vinovati de esecurile lor si sunt cei care ii impiedica sa se realizeze asa cum vor. Toate acestea au ca urmare o multitudine de reprosuri adresate parintilor si implicit creaza o stare conflictuala in familie.
Ce este de facut ? Atata timp cat parintii dau dovada de rabdare si tact in relatiile cu adolescentii lor si sunt in mod evident sinceri in legatura cu regulile si idealurile familiei, atunci si copiii ar putea sa se simta obligati sa adere in continuare la acestea. Insa daca ei pot sa descopere dovezi ale ipocriziei parintilor, acest lucru ii usureaza de datoria morala de a se conforma si le ofera o oportunitate binevenite de a face chiar contrariul.
Experimentele sexuale. Mijlocul adolescentei este perioada in care multi adolescenti experimenteaza diferite forme de sexualitate si pe primul plan se afla atractia si experimentarea si mai putin romantismul. Acest lucru nu inseamna ca relatiile adolescentilor sunt superficiale sau fara urmari. Dimpotriva, emotiile – atat bucuria cat si misterul, buna dispozitie si descurajarea – au de multe ori o intensitate rar intalnita in perioadele urmatoare ale vietii. De aceea, daca adolescentii sunt hotarati sa experimenteze din punct de vedere sexual, regulile stabilite de parinti nu-i vor opri ci, vor face sexul sa para chiar mai atractiv deoarece este interzis. Desi multi parinti au dificultati atunci cand trebuie sa discute cu copiii lor despre sex, totusi o strategie eficienta de educatie ramane aceea a comunicarii sincere si deschise. Numai discutand cu adolescentul el poate fi constientizat in legatura cu implicatiile sociale ( ex. nasterea unui copil inainte de casatorie si tot cortegiul de probleme adiacente ) ori de sanatate ( ex. bolile cu transmitere sexuala ) pe care le implica o relatie sexuala.
Mai mult !
Adolescenta este o perioada complexa pentru orice tanar, ca urmare a presiunii datorata activitatilor scolare precum si a relatiilor sociale ( din familie si din afara acesteia ) privite acum cu alti ochi decat in perioada anterioara. In aceasta perioada, pentru unii adolescenti orientarea sexuala devine clara rapid si este adoptata ca pe o identitate puternica. Alti adolescenti ar putea sa treaca printr-o faza de experimentare inainte de a se stabili la o identitate cu care sa se simta confortabil. In situatia in care considerati ca adolescentul dvs. se lupta cu probleme de identitate sexuala si ca el da semne de alienare, de izolare sau de confuzie profunda in legatura cu aceasta orientare, primul pas al unui parinte care in mod normal a discutat si mai inainte despre sex cu copilul sau, este o discutie obisnuita despre orientarea sexuala. Nu abordati problema brusc deoarece adolescentului i-ar putea fi teama la fel de mult ca si dvs. de acest subiect. La nevoie, nu ezitati sa consultati chiar un specialist in domeniu si care ne poate oferi un ajutor specializat. Adolescentii nu ar trebui sa fie presati de nimeni pentru a hotari asupra unei identitati sexuale inainte de a fi pregatiti. In orice caz, cel mai mare dar pe care un parinte i-l poate oferi copilului sau este sentimentul de mandrie si demnitate bazate pe un model pozitiv si implicit, ajutarea adolescentului pentru a-si construi un puternic respect fata de sine.
Adolescenta tarzie.
Intre 18 si 21 de ani conflictele dintre adolescenti si parintii lor incep sa se reduca. Problemele majore ale acestei perioade sunt alegerea unei cariere profesionale si formarea unor relatii emotionale durabile. Cu cativa ani in urma asteptarile generale erau ca adolescentii mai mari sa se pregateasca pentru a merge la facultate s-au pentru a-si lua o slujba care sa le permita sa traiasca independent. Mai recent, in conditiile in care economia este intr-o permanenta schimbare…, multi adolescenti au ales sau au fost nevoiti sa aleaga sa traiasca impreuna cu parintii lor. In situatia in care adolescentii aleg sa stea impreuna cu familia si sa urmeze cursurile unei facultati si apoi studiile postuniversitare, ei isi vor prelungi perioada adolescentei pana dincolo de 30 ani.
Uneori dureaza 5 sau chiar 10 ani pana cand tinerii isi dobandesc o identitate pozitiva. Intre timp, ei pot ramane intr-un stadiu intermediar, caracterizat prin rezistenta pasiva la societate sau prin retragere din societate ( asimilata cu parintii lor ), ori prin rebeliune excesiva si prin radicalism.
In familiile in care constrangerile sunt, sau in decursul timpului au fost extrem de puternice iar idealurile impuse in familie foarte inalte, in adolescenta tarzie tinerii pot avea o dorinta excesiva de ” libertate ” si de ” independenta ” manifestata in forme diferite : refuzul de a avea o slujba obisnuita cum poate au avut parintii lor, ori adoptarea unui stil de viata neconventional si uneori chiar excentric.Toate acestea sunt in esenta un protest fata de conventiile parintilor lor.
Alti tineri, cu caracter idealist si altruist, adeseori timp de activa ani adopta un punct de vedere puritan asupra lucrurulor – fata de politica, de arta sau alte domenii. Tendintele variate care apar in aceasta perioada actioneaza impreuna pentru a-i face sa adopte aceste pozitii extreme : criticism accentuat, cinism fata de ipocrizie, intoleranta la compromis, curaj si dorinta de a se sacrifica ca raspuns la constientizarea nedreptatilor socante existente in societate in care traiesc. Cativa ani mai tarziu, dupa ce au dobandit un nivel satisfacator de independenta emotionala din partea parintilor si dupa ce au descoperit cum sa fie utili in domeniul lor de activitate, ei vor deveni mai toleranti fata de slabiciunile celorlalti oameni si mai dornici de a face compromisuri constructive. Acest lucru nu inseamna ca au devenit niste conservatori placizi. Multi dintre ei raman progresivi, unii raman radicali, insa majoritatea dintre ei devin mai intelegatori si este mai usor de trait si de lucrat alaturi de ei.
