Legenda spune că Zaraza sau Zarada(în limba romani înseamnă”cea minunată”), pe numele ei Rada Moldoveanu, era o curtezană de lux a Bucureștiului interbelic. Se mai spune că era fiica unui boier grec și a unei țigănci.
Din cronicile vremii aflăm că Zaraza, cea care a pus pe jar inimile multor bărbați era o țigancă cu un șarm ieșit din comun, care atrăgea cu mersul său ușor lasciv, cu hainele ei colorate în nuanțe tari și care era nelipsită din localurile de noapte ale Bucureștiului. I se dusese vestea că nu se îndrăgostea niciodată și afișa o răceală demnă de o curtezană. O melodie auzită într-o seară de vară a făcut-o să lăcrimeze și i-a dezghețat sufletul, ea îndrăgostindu-se de unul dintre cei mai apreciați lăutari ai vremii, Cristian Vasile.
Și pentru că este o poveste de iubire care se termină tragic, se mai spune că celebrul Zavaidoc, se simțea amenințat de succesul lui Cristian Vasile și atunci i-ar fi încolțit în minte ideea de a-și elimina concurența, însă Borilă (capul Clanului care îl proteja pe Zavaidoc) refuza să îl omoare pe Cristian, pe motiv că îi plăcea melodia „Zaraza”.
În acele vremuri, devenise la modă un tango al lui Benjamin Tagle Lara, pe versuri de Ion Pribeagu, interpretat de Cristian Vasile și care se numea „Zaraza”. Interlopul Borilă a pus la cale un plan mult mai crud, să o ucidă pe Zaraza și astfel să-l omoare sufletește pe Cristian.
A venit și seara fatală, o seară de toamnă, în care curtezana care cucerise întreg Bucureștiul de atunci a fost ucisă. Femeia care a frânt multe inimi, a cunoscut doar timp doi ani iubirea adevărată.
Se spune despre Cristian Vasile că din acel moment ar fi încetat să mai cânte, dorul arzător de iubita lui Zaraza fiind foarte mare.
În unele cronici se demonstrează că povestea nu este în totalitate reală și că iubitul cântăreț Cristian Vasile nu ar mai fi putut cânta din cauza unor noduli care i-au afectat corzile vocale.
Legenda mai spune că Zaraza a fost incinerată și că cenușa ei ar fi fost furată și înghițită de Cristian Vasile. Și aici, însetații de rezolvarea misterelor, ar fi demonstrat că Zaraza, fiind de origine rromă, ar fi trebuit să fie îngropată, și nu incinerată, deci nu a existat nicio cenușă.
Realitatea este că avem o frumoasă legendă a doi îndrăgostiți din Micul Paris și versuri foarte frumoase pentru un tango, pe care vi le prezentăm ca un omagiu adus iubirii:
„Când apari senorita, în parc pe-nserat
Curg în juru-ți petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat,
Și ai trupul de șarpe felin.
Gura ta e un poem de nebune dorinți,
Sânii tăi un tezaur sublim.
Ești un demon din vis, care tulburi și minți,
Dar ai zâmbetul de heruvin.
Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza,
Cine te-a iubit?
Câți au plâns nebuni pentru tine,
Și câți au murit?
Vreau să-mi dai gura-ți dulce Zaraza,
Să mă-mbete mereu.
De a ta sărutare Zaraza vreau să mor și eu! ”
