O tanara jurnalista, Laura Stefanut, a relatat experienta ingrozitoare prin care a trecut cand s-a dus sa relateze despre mitingul din fata Palatului Cotroceni. „A, primit pumni”, spune jurnalista pe Digi24.
Agresiunile impotriva jurnalistei au inceput in momentul in care le-a spus manifestantilor ca intentioneaza sa posteze pe Facebook materialul pe care il filma cu telefonul. Imediat, a fost luata pe sus de un demonstrant, care striga „hai la jandarmi!”, in timp ce restul o loveau cu pumnii.
Nimeni nu m-a agresat in timpul protestelor din Piata Victoriei. Nici macar cand am filmat cu mobilul din mijlocul ultrasilor. Am asistat si la interactiuni intre protestatarii de la Victoriei si echipele Romania TV sau Antena 3, televiziuni care prezentau informatii false pentru a discredita protestele si cetatenii de la Guvern: ca sunt platiti, ca sunt violenti, ca habar n-au nimic.
(…) La Cotroceni a fost pe dos. Imediat cum primul om a devenit violent, toti s-au solidarizat cu el.
Am ajuns acolo in jur de ora 17. Multimea se agita si striga “demisia”. Cand m-am apropiat, au inceput sa ma intrebe agitati: “de unde sunteti domnisoara?”; multi nici nu asteptau raspunsul meu, ca incepeau sa-l critice pe Iohannis: nu este roman, se lafaie in bogatie in timp ce lor le cad dintii si mor cu zile, le batocoreste votul, a dat foc la Bamboo. M-am gandit ca oamenii astia reprezinta un grup vulnerabil si ca au dreptate ca mor cu zile din cauza modului disfunctional in care functioneaza securitatea sociala din Romania, dar care-i faza cu incinerarea Bamboo?
Un preot cu barba carunta dadea interviu in timp ce tinea de spate o batrana in haina alba de blana. Batrana fremata, dar preotul era calm si spunea ca romani sunt si la Cotroceni si la Victoriei, fiecare cu dreptul de a protesta.
— Sunteti preot?
— Nu este! S-a rastit batrana.
— Mama, sunt preot, nu trebuie sa ma lepad, a raspuns barbatul si femeia a oftat cu privirea in pamant.
“Domnisoara, domnisoara, haideti sa va spun ceva”, trageau de mine cativa batranei in timp ce il urmaream pe preot. Odata ce incepeam sa-l ascult pe unul, cei din jur interveneau pe voci din ce in ce mai puternice, pana glasurile se contopeau in rumoarea nemultumirii.
Am hotarat sa scot telefonul si sa incep o filmare live pe Facebook, in care sa arat ce vor protestatarii de la Cotroceni. Jurnalismul m-a facut sa ascult si sa pun intrebari flamande. Miza devine sa inteleg cat mai mult si sa impartasesc intelegerea asta ca pe un cadou pentru cei curiosi sa-l deschida.
Am pus intrebarile cum am considerat mai potrivit, dar asta poate evalua oricine priveste cele 14 minute de inregistrare. Ultima intrebare a fost daca se poate trai dintr-o pensie de 1100 lei in Romania. “Da, in tara reusesc”, a venit raspunsul. In urmatoarele minute mi-am pus singura zeci de intrebari, variatii pe tema “cum o sa scap oare de aici?”.
Cu mainile inghetate de aveam senzatia ca tin telefonul printr-o manusa stramta de plastic, ma pregateam sa inchei filmarea. Scandarile multimii cu Cotroceniul pe fundal urmau sa fie scena finala.
Cum stateam cu mana intinsa deasupra capului am simtit o smucitura ferma: un batran mi-a insfacat telefonul si mi s-a parut ca striga “afara cu tine”. Am ramas prinsa de partea de jos a mobilului si m-a tarat asa spre gardul in spatele caruia stateau doi jandarmi. Simteam pe spate ghionturi, pareau sa alterneze pumni cu palme. Batranul ii activase pe oamenii printre care filmasem in pace ultimele 10 minute.
Abia cand am ajuns la gard si jandarmii incercau sa tina la distanta batranii (care inca imi carau pumni) am auzit prima voce dinspre protestatari: “hai gata, gata”. Dar oamenii erau decisi sa-mi dea o lectie. A trebuit ca jandarmii sa ma scoata pe sus. Scena se incheie cu multimea de protestatari care ma huiduie”, a scris jurnalista pe Digi24.
Sursa: aktual24.ro