Viața doamnelor țării la curtea Moldovei, în secolele XV-XVI. Căsătoriile lui Ștefan cel Mare

in Educational de

Ștefan al III-lea, cunoscut drept Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), era fiul lui Bogdan al II-lea. A fost domnitorul Moldovei între anii 1457 și 1504 și a domnit aproape 50 de ani, durată neegalată în istoria Moldovei.
În timpul cât Ștefan cel Mare s-a aflat la putere, s-au dus multe lupte pentru independență( cu Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei) și s-au construit multe biserici și mănăstiri care sunt astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din România.
La urcarea pe tron, în 1457, Ștefan cel Mare nu era căsătorit și era ocupat cu așezarea țării, cu războaiele și cu Mărioarele. Cronicile vremii ne arată că viteazul și neînfricatul Voievod iubea vinul de calitate și femeile frumoase.
Domnitorul a fost căsătorit de trei ori: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mangop și cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, domnul Țării Românești, fratele lui Vlad Țepeș.
Mulți denigratori au susținut că Ștefan cel Mare a avut 50 de copii din flori.

Viața doamnelor țării la curtea Moldovei
Doamna țării, trecută în documente drept „gospodja” locuia la Curtea de la Suceava și avea o viață retrasă, neamestecându-se în treburile țării decât în cazuri excepționale. O făcea doar după moartea tatălui, atunci când trebuia să asigure succesiunea fiului său la tron.
Doamna țării era înconjurată de o mică curte a ei, alcătuită din dregători speciali. Veniturile le obținea de la moșiile și târgurile care îi aparțineau.

Viața personală a soțiilor domnitorilor nu era fericită cum putea să pară, deoarece ele erau obligate să suporte existența la curte a “țiitoarelor”, care aveau rolul de a da voievodului copii, potențiali moștenitori ai coroanei.
Trebuie să spunem din capul locului că documentele istorice nu confirmă imaginea pe care denigratorii i-au atribuit-o lui Ștefan cel Mare, aceea de soț veșnic infidel, cu amante și copii din flori în toate târgurile și colțurile Moldovei.
Lui Ștefan nu i se cunoaște cu certitudine decât un copil din flori, care a fost cel mai vrednic dintre succesorii săi: Petru Rareș. Se pare că Ștefan a fost mai cuminte decât bunicul său, Alexandru cel Bun, care a avut 16 copii, dintre care doar doi fii legitimi.
Ștefan cel Mare a avut trei căsătorii : cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mangop și cu Maria Voichița. Toate erau descendente din mari familii domnitoare, între care cea de-a doua, Maria de Mangop, chiar urmașa familiei imperiale bizantine a Asan-Paleologilor. Aproape toate căsătoriile Voievodului au avut ca scop alianța politică și consolidarea succesiunii la tron.

Ștefan s-a căsătorit la Suceava, în data de 5 iulie 1463 cu Evdochia de Kiev, în fața înaltelor fețe bisericești ale Moldovei și ale curții domnești. Mireasa era o tânără blondă, foarte frumoasă, aproape o copilă.

Despre Evdochia se știu puține lucruri. Ștefan a avut cu ea, în mod sigur, un băiat numit Petru, născut probabil în 1465 (1466) și mort în 1480, deci la 14-15 ani. Mormântul lui se află la mănăstirea Putna. Cu Evdochia, Ștefan a avut și o fată, Elena, despre care se spune că a avut un destin nefericit, căsătorindu-se cu Ivan cel Tânăr, fiul țarului Moscovei. Ea a murit în anul 1505, omorâtă de Sofia Paleologu, mătușa Mariei de Mangop.

La doar patru ani de la căsătoria cu Ștefan cel Mare, în 1467, delicata Evdochia s-a stins din viață din cauza unei boli sau în timpul unei nașteri. Mormântul ei, a fost descoperit în urma săpăturilor arheologice la biserica Mirăuților, fostă mitropolie a Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare.

Fiul cel mare a lui Ștefan, Alexandru, născut în jurul anului 1464 și mort în 1496, nu se știe cu certitudine nici până azi, dacă era al Evdochiei sau al unei anume Marușca. Nu se știe dacă Ștefan cel Mare a fost căsătorit cu aceasta, sau a fost doar una din țiitoarele domnului.

Cu a doua soție, Maria de Mangop, sora suveranilor Mangopului (Isac și Alexandru Comnen), Ștefan cel Mare s-a căsătorit pe 24 septembrie 1472, la Suceava. A fost tot o alianță matrimonială prestigioasă pentru Moldova.

La trei ani de la sosirea Mariei de Mangop la Suceava, turcii au atacat Crimeea și i-au ucis pe frații ei, Isac și Alexandru. Ștefan cel Mare mai pierdea un aliat. Pe de altă parte, a survenit în familie o dramă conjugală.
În expediția din 1471 din Țara Românească, Ștefan le luase prizoniere la curtea de la Suceava pe soția lui Radu cel Frumos, Despina (fiică de despot sârb) și pe fiica acestuia Maria Voichița.

Tânăra domniță moștenise frumusețea tatălui ei.
Copila a crescut la curtea de la Suceava. Ștefan s-a îndrăgostit de ea, deși era un copil de 12-13 ani și el un bărbat în puterea vârstei, de peste 35 de ani.
Descendentă a ultimilor împărați bizantini, Maria de Mangop, moare în 1477, în postul Crăciunului, în condiții necunoscute, după cinci ani de căsnicie. La Putna se află mormântul Mariei de Mangop, sub un frumos baldachin de piatră.
Ea a avut cu Ștefan doi băieți gemeni. Iliaș, care a murit în 1473, același an în care s-a născut și Bogdan care s-a stins din viață în 1479, la vârsta de șase ani. Amândoi băieții se află înmormântați în biserica mănăstirii Putna.

Căsătoria cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, a avut loc în 1480. Între miri era o diferență de peste 20 de ani, iar lui Ștefan, văr primar cu Vlad Țepeș(unchiul Mariei Voichița), soția sa îi era și un fel de nepoată.
Ultima căsătorie a lui Ștefan a durat 24 de ani, până la moartea lui în 1504.
Cu Maria Voichița, Ștefan cel Mare a avut un fiu, pe Bogdan Vlad, devenit moștenitorul tronului în anul 1504, la moartea tatălui său și două fete, Ana și Maria.
Maria Voichița s-a stins din viață în 1511, în timpul domniei fiului ei, Bogdan al III-lea. Mormântul ei se află la Putna, alături de cel al lui Ștefan cel Mare, împodobit ca și acesta de o frumoasă piatră sculptată.
Sora sa, Ana, moare în 1499 și este îngropată la mănăstirea Bistrița.
Cealaltă soră, Maria, cunoscută drept doamna Chiajna, s-a căsătorit cu ducele polonez Teodor Wiesnowiecki și a murit în 1518, fiind îngropată la mănăstirea Putna.

Marele domnitor, Ștefan cel Mare, a avut o singură legătură extraconjugală certă, din care s-a născut un urmaș recunoscut de părintele lui, Petru Rareș.
Mama lui Petru a fost Maria Răreșoaia, o boieroaică din părțile Hârlăului, căsătorită cu un bogat negustor de pește, poreclit Rareș (cel cu părul rar).
Se presupune că Petru Rareș a venit pe lume în intervalul 1487-1490, deoarece nu se știe exact data când s-a născut. Având în vedere că în momentul în care a ajuns pentru prima oară la domnie, anul 1527, avea în jur de 40 de ani, se presupune că a venit pe lume în intervalul 1487 -1490, când Ștefan cel Mare era căsătorit cu Voichița.