Cel mai de seamă reprezentant al gândirii materialiste premarxiste din România, Vasile Conta (1845-1882) s-a născut la 15 noiembrie 1845 în satul Ghindăuani, județul Neamț, fiind primul din cei 10 copii ai lui Grigore ai Mariei Conta. Tatăl sau, om de condiție modestă s-a îndeletnicit cu diferite meserii. El era un om cu oarecare știină de carte, un gânditor, un raționalist, “un spirit răzvrătit”, care nu se putea împăca cu dogmele credinței.
Mama lui Conta, fire sensibilă, dotată cu darul povestirii, i-a transmis viitorului filozof dragostea pentru literatură, pe care acesta a păstrat-o toată viața și, se pare, talentul muzical.
Fire liniștită, meditativă încă de la o vârstă fragedă, Vasile Conta și-a petrecut primii ani ai copilăriei în satul său natal. Studiile elementare și le începe la Târgu-Neamț, unde este coleg de școală cu Ion Creangă, cu care mai târziu va fi prieten bun. După ce termină școala elementară, el se înscrie la liceul din Iași (1858), pe care îl termină dupa o întrerupere de câțiva ani, timp în care el își câștigă existența ca sufleor într-o trupă ambulantă de teatru. Pentru a-și putea continua studiile și să se înscrie la Fracultatea de Drept este nevoit să se angajeze ca pedagog la școala recent absolvită.
În 1869 se ivește posibilitatea de a-și continua studiile superioare în străinătate. “Societatea pentru incurajarea junimii române la învățătură”, creată de un grup de intelectuali pentru a ajuta la formarea unor cadre superioare necesare industriei și administrării țării pornite pe drumul capitalismului, aprobă cererea lui Conta prin care solicita o bursă pentru a studia în străinătate. Bursa acordată îl obligă însă să urmeze o școală superioară comercială în Belgia. Deși nu manifestă niciun interes pentru acest domeniu, Conta acceptă, cu intenția de a-și termina în același timp studiile de drept începute la Iași. Și, într-adevăr, el reușește în anii cât e student la Institutul de Comerț din Anvers să studieze concomitent și științele juridice la Universitatea din Bruxelles (1870), iar un an după absolvirea institutului primește titlul de doctor în drept (1872). Acest efort n-a rămas însă fără urmări pentru sănătatea tânărului Conta. El este nevoit să plece în Italia pentru a opri evoluția bolii de plămâni contactate acum.
După terminarea studiilor, Conta se întoarce în țară, unde ocupă în 1872 postul de profesor la catedra de drept civil a Uniersității din Iași, Conta desfășoară o activitate multilaterală: ține cursuri la universitate, traduce și adnoteaza legi, practică avocatura, publică începând din 1875, cîțiva ani la rând, o serie de importante lucrări de filozofie.
De altfel, preocuparea lui pentru filozofie s-a vădit încă din ultimii ani de liceu, când nu s-a mărginit numai la lectura lucrărilor de filozofie, ci înceacă să-și constituie propriul său “sistem” pe baza rezultatelor științelor naturii din vremea sa.
Aproape anual până în 1879, când gânditorul își face intrarea în viața politică, îi apare câte o operă filozofică. Principalele opere filozofice ale lui Conta sunt: “Teoria fatalismului” (1875-1876); “Teoria ondulațiunii universale” (1876-1877); “Originea speciilor” (1877); “Încercări de metafizică” (1879).
Opera filozofică a lui Vasile Conta are un pronunțat caracter materialist și ateist. Aici el a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de științele naturii în secolul al XIX-lea.
Deși în concepția sa despre evoluție suferă puternice influențe mecaniciste, Conta promovează și unele elemente dialectice (de exemplu ideea saltului, a revoluțiilor, recunoașterea luptei dintre forțele interne ca motor al dezvoltării în natură etc.). Darvinist în explicarea naturii vii, Conta susține însă că mișcarea și transformarea din univers se desfășoară pe baza unor legi “fixe și naturale”, ceea ce dă concepției sale anumite limite, de care suferă de altfel și ideile sale social-politice.
Deși a murit de tânăr, în al 37-lea an al vieții (1882), vârstă la care mulți gândiori încă nu ieșiseră din anonimat, Conta a lăsat în urmă o operă filozofică însemnată, creație a unei personalități remarcabile. Expresie ideologică a năzuințelor și intereselor forțelor antifeudale ale societății românești de la jumătatea secolului trecut, filozofia lui Vasile Conta este în același timp produsul unei inteligențe vii, pătrunzătoare, călăuzită de un ideal înalt, acela al triumfului științei și filozofiei materialiste.
