Originar din bazinul meditaraneean, unguraşul creşte acum în întreaga Europă, în locuri însorite şi calde. Planta poate fi văzută adesea pe marginea drumurilor. Tulpinile ei verticale, păroase, ajung la înălţimi de 30-60 cm şi poartă frunze ridate, cu indentaţii în formă de scoici. Vara, apar flori mici şi albe, la joncţiunea frunzelor cu tulpina. Florile conţin terpene amare, printre care se numără marrubiina, premarrbiina şi acidul marrubiic. Alţi compuşi ai acestei plante sunt flavonoidele, alcaloizii şi o cantitate mică de ulei esenţial. Planta se foloseşte, în mod tradiţional, pentru tratarea tusei şi este cunoscută drept unul dintre cele mai eficiente expectorante naturale. Are efect antispastic şi antiinflamator asupra tractului respirator. Acţiunea expectorantă a unguraşului a fost verificată pe parcursul unor experimente. Datorită compuşilor săi amari (mai ales a marrubiiinei), unguraşul stimulează apetitul şi ajută digestia. Un studiu efectuat pe animale a subliniat potenţialul antihipertensiv al plantei. Aplicat extern, unguraşul este un tratament eficace pentru ulceraţii şi răni purulente sau greu vindecabile.
În tratamentul problemelor digestive minore şi al tusei persistente se recomandă o tinctură (1:4 în alcool 25%): Puneţi 10-20 de picături într-un pahar cu apa. Luaţi de 2-3 ori pe zi, înainte de mese. În tratamentul inapetenţei se recomandă o infuzie: Puneti 1-2 g de plantă uscată la o cană cu apă clocotită. Infuzaţi timp de 10 minute. Beţi 3 căni pe zi. În tratametul ulceraţiilor şi rănilor purulente se recomandă comprese: Puneţi 30-60 grame de plantă uscată la 1 litru de apă clocotită. Fierbeţi timp de 3 minute şi infuzaţi alte 10 minute. Înmuiaţi o compresă în acest decoct şi aplicaţi pe zonele afectate, de 1-2 ori pe zi.
