Informatii utile! Curiozitati si stiri din intreaga lume.

Una dintre cele mai căutate destinații turistice din România riscă să fie „îngropată”! Preoţii fac afaceri cu ambarcaţiuni, iar pensiuni şi vile ridicate haotic au înghiţit decorul superb

in ExtraNews

O plimbare într-o zonă de o frumuseţe răpitoare – Cazanele Dunării – se poate încheia cu o concluzie tristă: setea de îmbogăţire rapidă îngroapă zona, cu potenţial uriaş pentru turism. Preoţii fac afaceri cu ambarcaţiuni, iar pensiuni şi vile ridicate haotic au înghiţit decorul superb. Nu mai este spaţiu nici pentru faleza pe care să se plimbe vizitatorii, nici pentru locuri de agrement. Aşa că în afară de o plimbare pe fluviu, oaspeţii nu au ce face. Iar statul dă şi el lovitura de graţie. Fundul Dunării este plin de mâl în partea românească, motiv pentru care navele de croazieră nu trag la noi, ci aruncă ancora pe partea cealalta, la sârbi, potrivit digi24.ro

Preoţi-antreprenori, operatori de ambarcaţiuni vânaţi de autorităţile locale, excavatoare care rad malurile pentru pământ nou şi neted, mistrii care construiesc haotic pensiuni şi vile, agrement puţin şi multă birocraţie. Acesta-i tabloul turismului românesc de la Cazane. Pe bucata de rai croşetată de Dunăre între Orşova, Eşelniţa şi Dubova, distracţia turistului se rezumă la călătorii scurte cu şalupa şi câteva drumeţii pe muntele plin cu vipere. În zona românească a Cazanelor nu există faleză pentru promenadă, iar canalul navigabil, nedragat corespunzător, nu permite accesul ori acostarea vaselor străine de croazieră.

Munte la dreapta, munte la stânga. La mijloc… apă. Tulbure, grăbită, adâncă. 100 de metri şi ceva la Cazanele Mici, vreo 80 la Cazanele Mari. Aşa-i Dunărea când trece Carpaţii, la Dubova şi Eşelniţa. Dezveleşte un loc de poveste din miezul Clisurii. O bucată de rai plină cu oameni, bărci şi vile, supravegheată, din 2004, de… regele de stâncă, cioplit din miliardele lui Iosif Constantin Drăgan.

Aici, în partea dreaptă este peştera Ponicova. Peştera, ca şi distanţă parcursă însumează undeva la un kilometru şi 600 de metri. Cu toate galeriile aferente!

-Acum suntem în golful Cerna, care s-a format după ce s-a construit barajul Porţile de Fier I. Înainte să se construiască barajul, practic, sub noi era oraşul Orşova. Care a fost strămutat în proporţie de 95%. Ceea ce vedeţi în prezent pe malul apei.

Până să ajungi să asculţi povestea, să priveşti şi să atingi raiul Clisurii, scoţi 35 – 50 de lei din portmoneu şi cauţi portul de agrement al Orşovei.

Peşti putrezi, apă îmbâcsită, gunoaie, scaieţi şi… ambrozie. Aşa-i peisajul în portul de agrement al Orşovei. De aici pornesc croazierele dunărene, spre Cazane. De aici pleacă turiştii şi… tot aici se întorc. Ca să-şi monteze pontoanele în mizeria asta, operatorii de ambarcaţiuni plătesc anual impozit la primărie, patru mii de lei către Administraţia Porturilor Dunării Fluviale şi-o taxă nouă tot de patru mii de lei, deja anunţată de autoritatea locală.

Constantin Brăgaru – operator ambarcaţiuni: Eu i-aş spune o taxă de şmecher.

-Taxă de şmecher aici în Orşova?

-Da! Taxa de şmecher este să venim la acest ponton, care e făcut pe banii noştrii, care este înmatriculat, care este construit de noi. Şi primăria nu ne-a facilitat nimic. Ei iau această taxă ca să ajungem noi la proprietate. Să pui o taxă de patru mii de lei pentru a ajunge la proprietate! Când tu trebuie să-mi dai un drept de servitute, să ajung la proprietatea mea. Îmi iei 4000 de lei, dar trebuie să-mi şi dai ceva! Ei ar trebui să facă ceva să nu apară aceste gunoaie. Să cureţe malurile, să ne dea un acces la iluminat.

Peste treizeci de operatori sunt în război mut cu autorităţile Orşovei. Vin câte unul, doi în spatele camerei de filmat. Acuză discordia şi taxele, dar refuză să-şi spună oful public, ca Brăgaru. Se mulţumesc cu puţinul care-i ajută să trăiască. Zero turişti am surprins pe pontoane în momentul filmării. Ei există, desigur. Ai noştri… rari, acum. Ajung în zonă mai mult vara, în vacanţa copiilor. Cei străini umplu vapoarele de croazieră, ne fac cu mâna de departe, acostează la sârbi şi cheltuie banii… tot acolo.

Florin Popescu – operator ambarcaţiune: Vasele mari nu pot să acosteze în zona noastră.

-De ce?

-Păi nu au unde! Nu e nimic amenajat pentru aşa ceva. Pentru vasele mari.

-De ce nu se amenajează ceva?

-Nu ştiu! Probabil că suntem în România şi de aia! Tind să cred că în Serbia sunt mai gospodari. Adică poate se ocupă puţin mai mult şi-şi dau interesul puţin mai mult faţă de cum ne dăm noi, ca români.

Pentru banii turiştilor care ajung pe Clisura românească se bat operatorii de ambarcaţiuni, autorităţile locale, ghizii şi proprietarii de pensiuni. În morişca banilor au intrat şi preoţii. Au vaporaşe, bărci, şalupe, debarcadere, pensiuni. 20% dintre ambarcaţiunile care fac croaziere între Orşova şi Cazanele Dunării sunt gestionate de preoţi. Despre subiect, aceeaşi placă: în spatele camerei de filmat povestesc mulţi, în faţa ei rămâne evaziv chiar şi Brăgaru.

Constantin Brăgaru – operator ambarcaţiuni agrement: Preoţii de aici plimbă cu vapoarele exact pe zona Cazanelor Dunării.

-Ce treabă are preotul cu vaporul? Care-i legătura dintre preot şi vapor?

-Asta… m-aţi încurcat. Mi-aţi pus o întrebare chiar încuietoare.

Încuietoare sau ba, la întrebare răspunde părintele… Subţire. Alin Subţire Dejan. De două decenii slujeşte la biserica din Dubova. Dar e şi patron de ambarcaţiuni care transportă turişti pe Clisură.

Alin Subţire Dejan – preot și antreprenor: Am început datorită nevoii. Uşor, uşor, am văzut că se poate face un business din acest lucru şi am reuşit pe parcursul anilor şi cu trudă şi cu satisfacţii şi cu insatisfacţii… am reuşit să pun acest business de ambarcaţiuni, de agrement nautic pe picioare.

-Practic, câte ambarcaţiuni ai tu acum?

-7-8 care sunt funcţionale! Dar mi-e greu să mă despart şi de celelalte care le-am avut înainte, aşa că am mai multe.

-Plus pensiune?

-Da, da, da. Avem şi pensiune! Tot datorită nevoii. Că omul când vine şi se simte bine alături de tine vrea să stea mai mult. Şi atunci am încercat să închidem un cerc. Adică să oferim serviciile cam toate care se pot face: cazare, ambarcaţiuni, agrement.

-Cum vă împărţiţi între biserică şi business?

-Păi… Biserica pentru mine este o chemare. Şi o fac de plăcere, tot timpul. Nu am lipsit niciodată la slujbe şi am reuşit să împac toată lumea din sat. Consider că înţelege ce vreau să fac, având şi foarte mulţi tineri din sat care lucrează cu mine şi pentru mine.

Cu preotul-antreprenor Alin am discutat în curtea bucureşteanului Romeo Boureanu. Deloc celebru ca fiul Cristian, ori ca fosta noră Pelinel, Romeo îşi petrece parte din an aici, în Clisură. Îl ştie bine pe părintele Alin şi nu-i contestă antreprenoriatul.

Romeo Boureanu – localnic: Domnule, multă lume nu vede cu ochi buni lucrul ăsta, că…

-De ce? De ce!?

-Findcă aşa cum spune la Biblie, te îmbogăţeşti dintr-o activitate… Pentru un preot nu cade chiar frumos.

-Ei, uite, pentru Alin cade!

-Ei, cade! Lumea s-a obişnuit deja aici. Dar cei care vin din afară şi constată lucrul ăsta cam strâmbă din nas.

-Dar lui Alin cum îi zici matale? Sărut mâna, părinte? Sau…

-Nu! Salut, băi Aline! Doar suntem prieteni, ne cunoaştem de 25 de ani.

Cazanele Dunării, în caznele lăcomiei

Despre afacerile preotului antreprenor, turiştii n-au obiecţii oficiale. El cu ale lui, ei cu… plictiseala. În ultimii zece ani, peste o sută de pensiuni şi case de vacanţă au fost construite doar în comuna Eşelniţa. Dubova e şi ea plină. De la 5 euro, metrul pătrat de teren în zona Cazanelor Dunării a ajuns 100. S-a construit haotic şi înghesuit. Doar pentru cazare şi mâncare. Agrementul a fost omis, iar aspectul ăsta displace.

Emilian Marius Vâşcă, viceprimarul comunei Eşelniţa, Mehedinţi: Nu prea s-a respectat o regulă de urbanism. S-a permis construcţia fără o logică. Puteam să lăsăm un loc de faleză. Se puteau lăsa nişte locuri pentru turişti. Nu s-a ţinut cont. Discutând cu mulţi turişti, îmi spun: venim vineri, până duminică ne-am plictisit. Două zile e frumos. Mergem, vedem Decebal, vedem Cazanele, mergem cu barca, prindem un peşte, mâncăm un peşte, dar după 48 de ore nu mai ai ce să le oferi. Din moment ce nu s-a lăsat o faleză, urbanistic vorbind, să putem să facem o faleză pe malul apei… E tardiv. Vorbim aiurea acum.

Răzvan Pieptănatu – preşedinte Asociaţia Dunărea la Cazane: Lipseşte diversificarea! Deci, turistul, vine pentru o zi! Dacă e să vină, mai mult de-o zi, se gândeşte că n-are ce face.

Investitorii încearcă să dreagă busuiocul. Derulează proiecte comune cu autorităţile locale, cu societatea civilă şi chiar cu vecinii sârbi. Deocamdată, Consiliul Judeţean Mehedinţi a iluminat în tricolor podul Mraconia. Şi-a montat trei proiectoare lângă statuia lui Decebal, cea mai mare sculptură în piatră din Europa, ca s-o facă vizibilă pe timpul nopţii. Decorul atrage. Le place şi sârbilor. Şi vor s-o lege de malul lor printr-o punte… transparentă.

Emilian Marius Vâşcă – viceprimarul comunei Eşelniţa, Mehedinţi: Sârbii ar vrea să facă pod de sticlă. Primarul din Donji Milanovac ar vrea să facă un pod de sticlă, dar problema e că noi suntem în UE, ei nu. Ei dispun de fonduri pentru aşa ceva. Să mai avem şi noi. Nu ştiu dacă problema fondurilor e o problemă. Problema ştiţi care este? La noi… a birocraţiei, a formulisticii. Vrem să facem ceva dar ne împotmolim în studii de fezabilitate, în dosare, în documente, în avize. Alea mă sperie pe mine.

Patronajul UNESCO, salvarea Clisurii

Apropos de sperietori: Capitala românească a viperelor este aici, pe Defileul Dunării! Tot aici s-au descoperit aşezări umane de acum… 9 mii de ani. Zona e fascinantă şi-ar putea scăpa de haosul actual printr-un proiect UNESCO.

Răzvan Pieptănatu – preşedinte Asociaţia Dunărea la Cazane: Această zonă pe teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier să fie schimbat în Rezervaţia Biosferei sub patrimoniul UNESCO. A doua rezervaţie a biosferei. Şi atunci ar avea guvernator. S-ar ghida exact după regulile deltei.

Patronajul UNESCO ar însemna civilizaţie, restricţii şi legi aspre. Malurile n-ar mai fi rase ca acum, pentru noi limbi de pământ şi noi construcţii. Operatorii corecţi n-ar mai fi hăituiţi cu taxe aberante, iar natura ar redeveni a turistului şi n-ar mai avea teamă de ciment şi de mistrie.

Privacy Policy Settings

Mergi la SUS