Paducelul este un arbust spinos care creste la marginea padurilor de foioase, pe pajisti si livezi de munte si poate atinge inaltimea de 5-10 metri. Zonal, mai poarta denumirea de gherghin, gherghinar, maracine alb sau malai moale. Acesta infloreste in lunile mai-iunie, avand florile albe satnse in buchetele. Fructele de culoare rosie, ca niste mere micute, apar in lunile septembrie-octombrie.
Fructele paducelului contin substante deosebit de valoroase pentru bolile de inima, in special continutul in glicocide (peste 80%) favorizeaza o irigare sporita a inimii. Mai contine substante active, acid cofeic, uleiuri volatile, toate cu efect sedative asupra inimii si sistemului cardiovascular. Bolnavii de cardiopatie ischemica si cei cu hipertensiune arteriala este bine sa-si faca un obicei din a bea zilnic cate o cana cu ceai de paducel, acest ceai nu da efecte secundare nedorite.
Cardioaptia ischemica insotita de tensiuna arteriala oscilanta poate fi tratata band zilnic doua cani de ceai de paducel, o talpa de ceai de talpa gastii, iar la doua zile, pentru a elimina excesul de apa din corp, cate o cana cu ceai de frunze de mesteacan. Anghina pectorala, insotita de hipertensiune arteriala poate fi si ea tratata cu paducel, combinand ceaiul de paducel cu cel de vasc. Astfel, tensiunea arteriala isi va recapata valorile normale si crizele de anghina isi vor rari aparitia.
Gustul ceaiului de flori si frunze este usor amarui, fructele in schimb nu au miros si au un gust acrisor-amarui cu o senzatie de a fi fainoase. Contin vitaminele C si B si acid citric. Aceasta planta medicinala si-a capatat adevarata importanta si renume din secolul al XVII- lea, cand s-a constatat efectul benefic pentru bolnavii de inima. Toate preparatele din paducel, sub forma de ceai sau tincturi, regleaza tulburarile nervoase ale inimii, calmeaza sistemul nervos, maresc capacitatea de irigare cu sange a inimii si scad tensiunea arteriala. Inca din secolul al XIX- lea, se folosea un amestec din tinctura de paducel si tinctura cu valeriana cu efecte deosebite in special la bolnavii de inima pe fond de tulburari nervoase, oboseala si agitatie.
Florile si frunzele de paducel le regasim in toate amestecurile de ceai cardiac si calmant. Astfel, ceaiul si tinctura de paducel are un efect deosebit in tratarea bolilor de inima si cardiovasculare, in durerile de cap si migrena, precum si in starile de stres de toate zilele. Totodata, o cura cu ceai de paducel, alternat cu ceai de roinita poate indeparta insomniile cauzate de stres si poate normalize valorile tensiunii arteriale oscilante, care de obicei insotesc stresul si insomnia.
Utilizare:
Ceai (infuzie) – se foloseste o lingurita varfuita cu flori si frunze de paducel la 250 ml apa clocotita, se lasa un minut, se strecoara si se beau zilnic 2-3 cani din acest ceai.
Ceai (decoct) – din fructele uscate de paducel se pune o lingurita varfuita intr-o cana cu apa rece, se lasa 3-4 ore, apoi se pune la fiert. Se lasa sa fiarba cam doua minute, apoi se strecoara.
Tinctura de paducel – frunzele si fructele de paducel proaspat culese se introduc intr-o sticla si se acopera cu alcool rafinat in concentratie de 38-40%. Sticla se pune timp de 10-14 zile in loc calduros si insorit. Din esenta obtinuta se iau zilnic intre 4-10 picaturi. Aceasta tinctura pe langa faptul ca regleaza bataile inimii si elimina tahicardia, are si un efcet vasolilatator si linistitor.
Paducelul poate fi numit, alaturi de vasc si talpa gastii, o planta “cheie” pentru tratamentul oricarui bolnav de inima.
