Prin sistem de memorie se intelege un ansamblu format din mediul de memorare si circuitele electronice aferente functionarii intregului sistem. Datele sub forma binara sunt inmagazinate in diferite celule de memorie, numite locatii (cate un bit in fiecare locatie). Fiecare locatie poate fi identificata printr-o adresa.
Numarul maxim de locatii adresabile constituie capacitatea memoriei, exprimandu-se de obicei in octeti sau cuvinte si in multiplii acestora : Kilo (1K= 2° =1024) sau Mega (1M = 2²º = 1048576).
Octetul reprezinta o locatie adresabila independent cu o capacitate de 8 biti si uneori este numit si ‘‘byte’’ sau caracter.
Daca numarul de biti, dintr-o locatie de memorie adresabila independent, este diferit de 8, atunci secventa poarta numele de cuvant.
Complexitatea operatiilor efectuate de un calculator, ca si viteza lui de calcul depind in principal de capacitatea, viteza si organizarea memoriei sale.
Pentru inscrierea in memorie, informatia este introdusa mai intai in registrul de date (informatii), iar adresa locatiei unde va fi inmagazinata informatia se introduce in registrul de adrese.
Transferul informatiei in locatia respectiva are loc in urma aplicarii comenzii de inscriere a datelor.
Pentru citirea informatiei, se specifica mai intai adresa locatiei de memorie, cu ajutorul registrului de adrese. Informatia este transmisa din memorie in registrul de informatii, in vederea citirii, in urma aplicarii comenzii de citire a datelor.
Pentru a face posibila recunoasterea locatiei, atat la scriere, cat si la citire, continutul registrului de adrese se decodifica, cu ajutorul unui decodificator de adrese.
Clasificarea si caracteristicile unei memorii
In majoritatea sistemelor de calcul se utilizeaza urmatoarele tipuri de memorii:
Memorii interne:caracterizate prin capacitate mica si viteza mare de operare
Memorii externe: de capacitate foarte mare si viteza redusa de operare
Memorii – tampon: de capacitate medie si viteza de operare comparabila cu a memoriilor interne
De asemenea, memoriile se mai pot clasifica in:
Memorii distructive: la care informatia este distrusa in urma citirii
Memorii nedistructive: la care informatia nu este alterata la citire
Dupa modul de functionare, memoriile pot fi:
Statice: retin informatia cat timp memoria este alimentata;
Dinamice: chiar cand sunt alimentate, stocheaza informatia un timp scurt; continutul memoriei trebuie improspatat din timp in timp;
Din punct de vedere al modificarii continutului memoriei, memoriile pot fi:
Memorii numai de citire (ROM = READ ONLY MEMORY) –continutul se inscrie la fabricarea circuitului integrat.
Memorii citire-scriere (RWM = READ WRITE MEMORY sau RAM = RANDOM ACCES MEMORY – memorie cu acces aleatoriu).
Memorii semipermanente : reprogramabile ( READ MOSTLY MEMORY).
Caracteristicile unei memorii
1. Timpul de acces (de adresare: este durata intre solicitarea unei celule (locatii ) in memorie si momentul cand continutul locatiei respective poate fi citit.
2. Modul de acces: exista doua moduri de organizare a unei retele de celule de memorie:
Serie in care timpul de localizare unei adrese depinde de pozitia ei in retea;
Aleator (RANDOM ACCES): care nu depinde de pozitia adresei in retea.
3. Capacitatea de inmagazinare: numarul de celule continute de o memorie este totdeauna o putere a lui doi. Capacitatea reprezinta produsul intre numarul de cuvinte in memorie si numarul de celule cuprinse in fiecare cuvant.
4. Puterea electrica consumata de o memorie se raporteaza la un bit si se masoara in mw/bit.
