Informatii utile! Curiozitati si stiri din intreaga lume.

Tehnologia de cultivare a mazarii

in Agricultura de

Mazărea este una din cele mai importante leguminoase pentru boabe cu utilizări multiple în alimentaţie.

Mazărea se foloseşte la preparatele culinare în stare proaspătă sub formă de păstăi (înainte de formarea seminţelor), boabe verzi/uscate sau sub formă conservată. Valoarea energetică în stadiul verde este de 37 kcal/100 g, iar la cea uscată de 359 kcal/100 g.

Făina obţinută din boabele uscate şi decorticate este folosită la prepararea supelor, a piureurilor etc. În amestec (5-10%) cu făina de grâu dă o pâine gustoasă, cu valoare alimentară superioară

Bune premergătoare sunt culturile care părăsesc terenul devreme, lasă terenul curat de buruieni şi fără resturi vegetale. Dă bune rezultate după cereale păioase: cartofii timpurii şi semitimpurii, sfecla de sămânţă, porumbul timpuriu, culturi pentru siloz etc.

Mazărea se poate cultiva după porumb deoarece este mai puţin sensibilă la efectul remanent al erbicidelor (triazinice) decât alte culturi.

Nu se recomandă amplasarea culturii de mazăre după alte leguminoase datorită înmulţirii bolilor, iar din punct de vedere agro-fitotehnic este nejustificat deoarece efectul ameliorator al leguminoaselor asupra solului este mai bine valorificat de plantele din alte grupe.

Ca plantă premergătoare mazărea este una din cele mai valoroase pentru majoritatea culturilor, în special pentru cultura grâului, părăsind terenul devreme, lăsându-l structurat, bine aprovizionat în azot.

Gh. V. Roman (1995) menţionează că după mazăre rămâne în sol o cantitate de 30-100 kg/ha azot.

Monocultura sau cultura repetată de mazăre determină fenomenul de „oboseală a solului” care determină tulburări de creştere, absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini, putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. În prezent se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3-4 ani fără risc cu condiţia tratării seminţelor înainte de semănat împotriva bolilor.

Fertilizarea.

  • Mazărea deşi are o capacitate mare de solubilizare a substanţelor greu solubile, totuşi reacţionează puternic la utilizarea îngrăşămintelor deoarece cea mai mare cantitate din elementele nutritive se absoarbe într-un interval scurt de timp.
  • Până la terminarea înfloriri mazărea consumă: 75% din azot, 60% din fosfor şi 85% din potasiu (Gh. Bîlteanu, 1998).
  • Pentru 100 kg boabe şi producţia secundară aferentă, mazărea consumă: 5,75 kg azot, 1,55 kg fosfor, 3,05 kg potasiu şi 3,20 kg calciu.
  • Azotul. Plantele de mazăre îşi satisfac cerinţele în azot prin intermediul bacteriilor fixatoare de azot în proporţie de 42-48% (Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure, 1989).
  • În situaţia instalării unor simbioze eficiente acestea asigură până la 75 % din necesarul de azot al plantelor, restul provenind din rezerva solului sau din îngrăşămintele rămase în sol de la plantele premergătoare.
  • Îngrăşămintele cu azot în cantităţi prea mari pot inhiba formarea nodozităţilor şi aprovizionarea plantei cu azot liber atmosferic.
  • Aplicarea îngrăşămintelor cu azot la mazăre se recomandă numai pe soluri slab fertile (acide sau nisipoase), unde nici simbiozele formate nu sunt prea eficiente.
  • Dozele pot fi de 20-50 kg/ha N, aplicarea se va face la pregătirea patului germinativ.
  • Îngrăşămintele cu azot şi-au dovedit eficienţa în zona de experimentare (SDE Timişoara) asigurând diferenţe de recolte de 489 kg/ha (N40) şi 669 kg/ha (N80). Deoarece diferenţa de recoltă dintre variantele N40 şi N80 este doar de 180 kg/ha se recomandă ca în zona cernoziomului cambic, freatic-umed, să nu se aplice doze mai mari de N40 (Simona Şuveţi, 1999).
  • Fosforul determină creşteri importante de recoltă, favorizează formarea nodozităţilor şi deci fixarea azotului. Dozele recomandate sunt de 30-40 kg/ha fosfor pe solurile bine aprovizionate, ajungând la 60 kg/ha fosfor pe solurile cu o aprovizionare slabă.
  • Potasiul este necesar pe solurile sărace în acest element. Dozele vor fi cuprinse între 40-60 kg potasiu. Fosforul şi potasiul se aplică sub arătura de bază, când provin din îngrăşăminte simple sau la pregătirea patului germinativ când sunt îngrăşăminte complexe N:P:K.
  • Microelementele (molibdenul, borul, magneziul, cobaltul) determină sporuri de recoltă precum şi o creştere a conţinutului de proteine în boabe.
  • Microelementele vor fi utilizate fie prin tratament la sămânţă, fie pe vegetaţie.
  • Pentru realizarea simbiozei la plantele leguminoase, se utilizează biopreparate pentru agricultură, care sunt culturi pure industriale de bacterii radicicole. Aceste preparate inoculate ca suspensie bacteriană pe seminţe sau direct în sol în momentul semănatului, determină formarea masivă, pe sistemul radicular, a nodozităţilor eficiente şi active, fapt care se concretizează prin mărirea potenţialului de fixare a azotului molecular şi reducerea la minim sau excluderea fertilizării cu azot.

Lucrările solului

Arătura se efectuează în funcţie de eliberarea terenului de planta premergătoare şi umiditatea solului.

Este important ca arătura să fie de calitate (uniformă, să încorporeze resturile vegetale). O adâncime a arăturii mai mare de 25 cm nu este justificată. Până în iarnă este obligatoriu ca arătura să fie prelucrată cel puţin printr-o lucrare cu grapa cu discuri. În acest fel se realizează mărunţirea solului, precum şi nivelarea asigurându-se o zvântare uniformă a solului în primăvară.

Patul germinativ se pregăteşte cât mai devreme, primăvara imediat ce se poate intra în câmp, printr-o lucrare cu combinatorul.

Sămânţa şi semănatul

Sămânţa trebuie să aibe o puritate fizică de peste 95% şi o capacitate germinativă de 90%. Înainte de semănat sămânţa se tratează împotriva antracnozei şi fuzariozei folosind produse specifice de combatere.

Tratarea seminţelor cu fungicide se face cu 2 săptămâni înainte de semănat pentru a nu dăuna bacteriilor fixatoare de azot.

Semănatul se face primăvara foarte devreme, imediat ce terenul s-a zvântat şi se poate intra în câmp. Calendaristic mazărea se seamănă în prima jumătate a lunii martie iar dacă este posibil se poate semăna şi în februarie.

Întârzierea semănatului cu 10 zile reduce producţia cu 20-30%, iar o întârziere cu 20 de zile poate determina înjumătăţirea recoltei (D. Ionescu, 1995, citat de L.S. Muntean şi colab., 1995).

Tratarea seminţelor cu Nitragin-mazăre se face utilizând 4 flacoane pentru cantitatea de sămânţă necesară la un hectar, cu câteva ore înainte de semănat, în locuri ferite de razele solare, pentru a nu distruge bacteriile.

Semănatul se face în rânduri dese, 12,5 cm între rânduri, la adâncimea de 5–6 cm şi la o densitate de 120–140 boabe germinabile/m2, folosind o cantitate de sămânţă de 170–300 kg/ha.

Lucrările de îngrijire

  • În anii secetoşi imediat după semănat este indicat tăvălugitul culturii.
  • Substanţele de combatere a buruienilor, bolilor şi a dăunătorilor sunt prezentate în tabelul 3.22.
  • Combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate anuale se realizează cu produsele prezentate în tabelul 3.22., preemergent sau postemergent.
  • Combaterea bolilor în vegetaţie vizează în special antracnoza mazării. Tratamentele se fac la avertizare, primul tratament după răsărirea plantelor, al doilea tratament la începutul înfloririi şi al treilea după formarea primelor păstăi.
  • Dăunătorul cel mai periculos – gărgăriţa mazării – se combate în vegetaţie şi în depozite. În vegetaţie primul tratament se efectuează la începutul înfloririi, iar al doilea la 10 – 14 zile de la înflorit. Larvele acestui dăunător pătrund în bob unde consumă conţinutul acestuia şi se transformă în adulţi. După recoltare în depozite seminţele se gazează cu fosfură de zinc – Delicia – 30 g/t seminţe.

Recoltarea mazării

  • Păstăile uşor dehiscente, căderea plantelor şi maturarea păstăilor eşalonat începând de la bază spre vârf, îngreunează foarte mult recoltarea.
  • Recoltarea se face în două faze:
  • -Faza I – plantele sunt tăiate sau smulse, sunt lăsate în brazdă pe sol pentru uscare. Această operaţiune se execută când 70% din păstăi au ajuns la maturitate, în zilele noroase, dimineaţa sau seara.
  • -Faza a II-a – după 2-3 zile se efectuează treieratul cu combine prevăzute cu ridicător de brazdă. Umiditatea seminţelor trebuie să fie între 17-20% pentru a preveni spargerea seminţelor.
  • La mazărea de tip „Afila” recoltarea se face direct din lan. Producţia care se obţine este de 3000-4000kg/ha, iar producţia secundară de tulpini este de 1500-3000 kg/ha.

Ultimile din

Mergi la SUS