Informatii utile! Curiozitati si stiri din intreaga lume.

STRÂNGEREA ȘI CONSERVAREA PLANTELOR MEDICINALE

in Diverse de

În cărțile cele mai vechi, consacrate vindecării, se găsesc descrieri ale plantelor medicinale. Avem cunoștiințe despre cărți cu plante medicinale vechi de câteva milenii din China, India, Tibet. Cea mai veche carte medicinală care s-a păstrat este din India, având ca autor pe Ciaraca. El a pus în centrul muncii sale regimul alimentar și fitoterapia, amintind de un număr de aproximativ 500 de plante medicinale.

Părintele medicinei, Hipocrate, a acordat o importanță deosebită regimului alimentar și plantelor medicinale. În cărțile sale figurează multe rețete cu plante medicinale. În timpul său, ajutorii medicilor erau experți în gimnastică, care au activat în arene sau “gymnasioane”, ocupându-se cu metode naturale de tratament, culegătorii de rădăcini, preparatorii și vânzătorii de medicamente și, bineînțeles, moașele. Deci culegătorii și vânzătorii de plante medicinale au avut un rol important în medicină.

După Hipocrate, în Grecia și Italia antică, apoi în Europa Evului Mediu, s-au scris multe cărți medicinale, cuprinzând informații despre plantele medicinale. În grădinile mănăstirilor s-au cultivat plante medicinale, călugării folosindu-le cu mult succes.

Unul dintre pionierii cei mai de seamă a fitoterapiei, atât de populare azi, a fost un preot german, Sebastian Kneipp (1821-1897). El, pe lângă terapia sufletească a oamenilor, s-a ocupat și cu ameliorarea suferințelor trupești prin metoda terapiei naturale, prin cure de apă și extrase din plante.

Terapia naturală nu numai că a păstrat cunoștiințele de odinioară, dar s-a îmbogățit cu noi cunoștiințe și se îmbogățește în continuare. Ceea ce știm astăzi despre “binefacerea” plantelor, este rezultatul unei îndelungi selecții. Tradiția nu a disparut ba chiar este în progres față de trecut.

STRÂNGEREA PLANTELOR

Strângerea plantelor nu e o manie demodată și ridicolă. Este înainte de toate: o înțelepciune filosofică. Nu renuntați sub niciun preț la strângerea fructelor, plantelor medicinale, a florilor. Aplecați-vă până la pământ și înălțați-vă până în ceruri după ele! (Maurice Messegue)

Să facem cunoștiință cu plantele medicinale, să le culegem și să nu ne mulțumim doar cu a le cumpăra din magazinele de specialitate. Colectarea plantelor înseamnă drumeție, mișcare în aer liber, deconectare, contact cu natura. Toate acestea oferă, în primul rând, avantaje fizicului, dar servesc și sănătății psihicului.

Cu aceasta ne întoarcem la o tradiție prețioasă, tradiția populară, care merită să fie păstrată și reînnoită. Încă din primele decenii ale secolului nostru, era ceva comun ca femeile de la țară să umble pe câmp și să adune plantele cunoscute de ele, cu convingerea că “în arbori și ierburi a dat Dumnezeu leacurile”. I-au învățat pe copiii, pe nepoții lor care este denumirea plantelor și la ce sunt bune acestea. Și ele au învățat, la fel, de la părinții și bunicii lor, de la femei pricepute în botanica populară.

Cine vrea să adune plante, cu bune rezultate, trebuie să urmărească 10 pași ai acestei activități!

1 Să nu culegi și să nu încerci să folosești plantele toxice (mătrăguna, măsalarița).

2 Să culegi și să folosești numai plante identificate. La început să însoțești persoane care cunosc bine plantele medicinale. Fă rost de cărți despre plante medicinale și determinatoare de botanică. În caz de dubiu, adresează-te unui specialist în botanică sau unui farmacist.

3 Culege plantele în coșniță sau în pungi de pânză, nu în plastic. Plantele cu fructe mai zemoase (afine, soc) se strâng în vase, care pot fi din plastic.

4 Nu se strâng plante pe ploaie, ceață, burniță, umezeală!

5 Nu culegeți plante de pe suprafețe mai aproape de 500 m de șosea sau din apropierea drumurilor neasfaltate, prăfuite. Culegeți plante de pe câmp unde s-au aplicat îngrășăminte chimice sau naturale sau de pe porțiunile unde s-a erbicidat. Alegeți, dacă este posibil, locuri care sunt departe de terenuri cultivate sau de drumuri publice.

6 Culege numai plante sau porțiuni vegetale perfect sănătoase! Frunzele ofilite, rădăcinile cu viermi, plantele mucegăite sau bolnave nu au valoare, eventual sunt otrăvitoare!

7 Ocrotește natura! Când culegi flori sau frunze, nu rupe toată planta, nu o smulge din rădăcină.

8 Nu culege mai mult decât poți prelucra în ziua respectivă. Nu aduna peste cantitatea ce o poți utiliza în decurs de o jumătate de an, cel mult un an.

9 Respectă timpul culesului!

10 Când porrnești la colectare, înzestrează-te cu uneltele necesare (hârleț mic, cuțitaș, secure, foarfece). La culegerea urzicilor sunt necesare mănuși.

Plantele medicinale trebuie culese în perioada optimă, când părțile plantelor ce vor fi întrebuințate se află în fază optimă de dezvoltare, când conținutul de substanță activă este cel mai mare. Rădăcina plantei (rizom, bulb) se culege la începutul perioadei de odihnă, toamna sau la sfârsitul ei, primăvara timpurie. Frunzele se culeg în perioada înainte de înflorire, florile, în general, la începutul înfloririi. Toată planta de la suprafața pământului se culege la începutul înfloririi. Semințele se culeg în timpul sau înaintea coacerii lor totale.

Planta se culege după ce se usucă roua, deoarece planta culeasă dimineața în rouă își pierde culoarea, se înnegrește. După ploaie, așteaptă câteva zile până ce plantele se usucă. Florile trebuie culese pe soare, rădăcinile în orice perioadă a zilei. Numai acele fructe care se scutură ușor, trebuie culese pe timp răcoros sau dimineaa. Părțile superioare ale plantelor se culeg în zile însorite. Rădăcinile subțiri de 1-2 ani au un conținut redus de substanțe active, bune sunt numai rădăcinile groase, în al treilea an.

Plantele mai joase se taie cu coasa sau secera (romanița cu piepteni speciali). Nu rupeți de pe plantele mai mari crengile groase cu frunze, rupeți crengile mai subțiri, înflorite. Frunzele se rup una câte una împreună cu pețiol, înainte, în timpul și după înflorire. Urzica o cosim, iar frunzele le rupem de pe tuplină, după aceea, folosind mănuși.

CONSERVAREA PLANTELOR

Conservarea plantelor se poate face în diferte moduri: prin uscare naturală sau artificială, prin răcire și congelare, dar pot fi și conservate în oțet, zahăr sau ulei.

Metoda cea mai adecvată este uscarea la căldură naturală. Căldura elimină apa, iar bacteriile, ciupercile, drojdiile și mucegaiurile nu-și pot face efectul distrugător. In timpul depozitării planta uscată suferă o minimă modificare în compoziția substanțelor active. Plantele uscate în mod corect își pierd foarte puțin din culoare și miros.

Pentru uscare naturală avem nevoie de un loc curat, bine aerisit, călduros (pod, verandă, terasă, balcon, cameră), corespunzător, umbros, deoarece soarele decolorează părțile mai delicate ale plantelor (flori, frunze). În cazul uscării in aer liber, peste noapte plantele le punem sub acoperiș ca să nu se umezească.

În timpul pregătirii plantelor pentru uscare se vor îndepărta plantele sau bucățile de plante străine care din greșeală s-au amestecat cu plantele colectate (ex. frunzele dintre florile culese). Florile, vlăstarii cu flori, fructele și semințele se usucă întregi, iar rădăcinile, tăiate în bucăți. Rădăcinile se curăță de pământ cu peria imediat după recoltare și se taie în bucăți de cel mult 10 cm. Cele mai groase decât degetul se vor crăpa în două sau patru.

Uscarea durează, de regulă, 1-3 săptămâni. Plantele se usucă până se sparg, pocnind. Plantele puse la uscat se întind în straturi subțiri și se întorc zilnic, la început chiar de două ori pe zi, pentru a evita încingerea sau mucegăirea lor.

Uscarea se poate face pe masă, pe hârtie întinsă pe pământ sau pe rame speciale de uscat. Rama de uscat este o rama confecționată din lețuri, având o lungime de 2 m și o lățime de 1 m, în care se fixează, în partea de jos, o pânză sau o împletitură de stuf. Se pot pune una peste alta 5-6 rame, distanța între ele trebuie să fie de cel puțin 20 cm, rama de jos va fi la o înălțime de 1 m față de sol.

CITESTE SI: Efectele terapeutice ale fitoterapiei


Ultimile din

Mergi la SUS