”Șmecher”, ”fraier” și ”mișto”. Cum au apărut în limba română și ce însemnau inițial aceste cuvinte?

in Educational de

Șmecher, mișto și fraier, trei cuvinte uzuale, din vocabularul curent, a căror proveniență o cunoaște foarte puțină lume. Aceste cuvinte sunt ”adaptări” românești din limba germană și au pentru noi un cu totul alt sens decât avea pentru nemți. Explicațiile vin de la mai mulți autori și din mai multe surse.

Cuvântul „șmecher” este probabil derivat din cuvântul german „schmackhaft”, care înseamnă „gustos” sau „delicios”. Acesta a fost preluat în limba română de la comunitatea germană din Transilvania, dar și-a schimbat sensul și înțelesul de-a lungul timpului, ajungând să însemne o persoană inteligentă și pricepută, care știe să se descurce în orice situație și să profite de oportunități.

Cuvântul „fraier” este o adaptare a cuvântului german „Freier”, care înseamnă „cavaler” sau „pretendent”. Acesta a fost preluat în limba română în perioada interbelică, dar a devenit sinonim cu o persoană naivă, ușor de înșelat sau de înșelat.

Cuvântul „mișto” a fost introdus în limba română în anii ’80, probabil din limba maghiară, unde înseamnă „bun” sau „de calitate”. În limba română, acesta a ajuns să însemne ceva distractiv, interesant sau atractiv.

De-a lungul timpului, aceste cuvinte au căpătat noi sensuri și înțelesuri în funcție de context și de modul în care sunt folosite în diferite medii sociale și culturale. Este important să fim atenți la modul în care folosim aceste cuvinte și să evităm să jignim sau să insultăm alte persoane prin intermediul lor.

Şmecher”vine de la faptul că boierii olteni care aveau podgorii au angajat câte un specialist în degustarea vinurilor. Cum în germană cuvântul “schmecken” înseamnă a avea gust, a fi bun la gust, s-a ajuns ca specialistul respectiv, pe care nu îl puteai păcăli cu vin prost, să fie numit “şmecher”, adică un individ isteţ, imposibil de fraierit. El era mintea limpede.
Anecdota spune că era o vreme când saşii din Siebenburgen (cum i se mai spunea Transilvaniei), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate recunoscută în toată Europa.

Oltenii au găsit repede o modalitate să-i păcălească pe negustorii saşi. Le dădeau să mănânce, apoi le serveau vinul cel mai tare pe care-l aveau. Cum saşii nu erau obişnuiţi cu băutura, se „ameţeau” repede, iar când începeau negocierile pentru preţul produselor, erau aproape beţi şi nu mai reuşeau să vândă la preţ bun.

Pe când cumpărau vinul, oltenii le dădeau să guste şi din ăla şi din ăla şi din ăla. şi imediat negustorii saşi se „pileau” la loc.

Când încărcau vinul târguit, pe lângă faptul că era cumpărat la un preţ mult peste cel normal, vinul bun era înlocuit cu cel mai rău zaibăr şi tulburel. Când ajungeau acasă, își dădea seama că negustorii saşi erau păcăliţi: vindeau ieftin produse de calitate şi cumpărau vin scump și prost.

Așa a apărut meseria de Smecken, care îi însoțea pe negustorii saşi spre podgoria Drăgăşani pentru a face schimb de produse şi pentru a aduce vin în Transilvania.

După ce saşii se îmbătau, intra în joc Der “Schmecken”, „cel care gustă”. Toţi îl respectau şi nici unul nu-i ieşea din vorbă. Dintre toţi el era singurul care nu punea strop de băutură în gură.
Acesta negocia și stabilea preţul de vânzare a produselor meşteşugăreşti și tot el gusta vinul şi fixa preţul de cumpărare. Oltenii i-au spus ”șmecher” și au înțeles că el este ”cel care nu poate fi păcălit.
“Fraier” este de asemenea adaptat din limba germană. Se pare că inițial desemna bărbații neînsurați, ”freiherr”, liberi, ținte pentru doamne. Alte două variante ale provenienței cuvântului țin de ”freier” – logodnic , sau ”freiherr” în accepțiunea de om liber. În cartea sa, Istoria oltenilor, Alex Mihai Stoenescu se ocupă pe larg de acest subiect.

Cuvântul “mișto”, revendicat acum de o etnie derivă, după unii autori, de la sintagma nemțească „mit stock”, adica „cu baston”, ceea ce înseamna cineva de condiție bună. Un tip cu baston e un tip mișto.