Specialiştii trag un semnal de alarmă şi spun că în 50 de ani, Cazinoul, Acvariul Constanţa şi zona de promenadă ar putea dispărea complet, înghiţite de valurile Mării Negre.
Aceste previziuni sumbre reies din calculele şi măsurătorile specialiştilor care au pus cap la cap proiectul de reabilitare costieră şi de stopare a eroziunii ţărmului, scrie cugetliber.ro
Specialiştii consideră că, pe lângă pierderile de plaje, distrugerea Cazinoului şi a falezei, dacă nu se intervine urgent, siguranţa populaţiei este pusă în pericol. „Deteriorarea structurilor costiere existente şi retragerea liniei ţărmului pot duce la accidente şi pierderi de vieţi omeneşti”, se arată în studiul pentru cea de-a doua etapă a lucrărilor de stopare a eroziunii costiere.
Directorul Administraţiei Bazinale de Apă Dobrogea Litoral, Hristu Uzun, spune că urmează licitaţiile, dar nici el nu este prea optimist că vor începe lucrările prea curând.
„Stadiul proiectului pentru reabilitarea zonei costiere este în fază finală pentru a fi puse anunţurile de licitaţii pe SEAP. Estimativ, în următoarele două luni, este posibil să fie urcate anunţurile pe SEAP, cu licitaţiile pentru cei care vor veni să execute lucrările. Lucrările probabil vor începe în 2018 – 2019, cu tot cu proiectare, însă depinde de cum vor fi procedurile, dacă vor fi contestaţii sau nu”, a declarat directorul ABADL..
Guvernul a aprobat, încă de anul trecut, proiectul privind Reducerea eroziunii costiere Faza II, în valoare totală de 3,4 miliarde de lei. Proiectul are o durată de realizare a investiţiei de 36 de luni, din care deja s-au scurs vreo 14, şi este împărţit în două etape. În prima etapă, cu investiţii în valoare de peste un miliard de lei, se vor realiza lucrări în zonele Stăvilare (Edighiol, Periboina), în staţiunea Mamaia, în Constanţa, zona Cazino, dar şi la Agigea şi Eforie.
În zona litorală a Mării Negre de pe teritoriul României eroziunea costieră reprezintă un risc real pentru mediu, fenomenul manifestându-se pe diferite trepte de intensitate de-a lungul celor cca 240 km ai litoralului, măsurați de la Nord la Sud, de la brațul Chilia (gârla Musura) și până la Vama Veche (granița cu Republica Bulgaria).
De-a lungul liniei de coastă a României, retragerea țărmului a avut loc în ritm rapid, în special în ultimele decade. Activitățile antropice au avut ca rezultat transportul în cantități reduse a sedimentelor în sistemul litoralului românesc.
Această reducere semnificativă a sedimentelor a avut ca rezultat eroziunea și retragerea liniei țărmului; analiza istorică a țărmului întreprinsă pentru studiu arată că acest lucru a început cel puțin din 1850, dar s-a accelerat rapid în ultimele patru decade.
În special, construirea, extinderea și întreținerea digului și a canalului Sulina din Unitatea nordică au întrerupt mișcarea sedimentelor dinspre brațul Chilia al Dunării, în timp ce construirea și funcționarea Porților de Fier și a altor baraje pe Dunăre au redus drastic cantitatea de sedimente care ajung în Marea Neagră din bazinul hidrografic al Dunării. Digurile din Porturile Midia, Constanța și Mangalia au avut de asemenea un impact important asupra caracteristicilor de transport al sedimentelor. Prezentul proiect constă în investiții care au scopul de a reduce eroziunea costieră, așa cum au fost identificate prin Master Planul integrat pentru protecţia şi refacerea zonei costiere, în vederea combaterii eroziunii pe termen mediu și lung.
