Inul de cultura, Linum usitissimum, este o planta cunoscuta de mii de ani. El creste insa si salbatic in zonele de la marginea localitatilor, langa drumuri sau ruine. Planta atinge inaltimea de 20-100 cm. se foloseste in exclusivitate samanta de in. Aceasta se poate culege de la sfarsitul lunii august pana la sfarsitul lunii septembrie. Semintele de in contin linimarina, mucilagii si 34% ulei. Ele nu au miros, dar au un gust uleios, gras.
Inca din vechime, semintele de in au fost folosite in scopuri medicinale. In primul rand ca purgativ, apoi in tratarea tusei, raguselii, bronsitelor, bolilor de plamani, astm, bolilor de vezica urinara, colici renale, nefrite si retentie de urina. Se foloseste cu succes si in tratamentul starilor diareice, hemoroizi, ca ulei in tratarea cazurilor de piatra la vezica biliara, dar si pentru cazurile de guta si reumatism.
Compresele calde cu seminte de in combat crampele, durerile, in special durerile de articulatii, colici renale sau crize hepatice. Iar aplicarea semintelor de in sau a uleiului de in direct pe piele vindeca furunculozele, ulceratiile, eczemele sau urticariile. In tratamentul arsurilor uleiul de in este de neinlocuit. Se amesteca cu piatra de var. Este bine sa aveti in casa un borcanel cu seminte de in.
Mod de folosire:
Ceai macerat la rece – se iau doua lingurite cu seminte de in zrobite intr-un mojar-piua, se pun dimineata intr-un pahar cu apa rece. Se lasa pana seara si se beau inainte de culcare.
Ceai (infuzie) – se pune o lingurita de seminte de in la 100-150 ml apa rece. Se lasa 6-8 ore, apoi se da in clocot, se lasa zece minute sa traga, se lasa sa se raceasca, apoi se strecoara. Se ia cate o lingura dimineata pe stomacul gol.
