7 decembrie este ziua în care este sărbătorită Sfânta Filofteia. Aceasta este considerată ocrotitoarea copiilor. Iată care sunt tradițiile și obiceiurile pe care nu trebuie să le încalci.
Moaștele Sfintei se află la Curtea de Argeș, la vechea ctitorie domnească „Sf. Nicolae”, fiind aduse aici de domnitorul Mircea cel Bătrân. Se crede că moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia poartă un blestem.
Pe săculețul în care se află rămășițele acesteia stă scris „să se ferească cel care va cuteza să ciupească cât de puţin din sfintele moaşte, căci am pus blestem asupra lor”.
Ce nu ai voie să faci de Sfânta Filofteia
Nu este bine să lucrezi de ziua Sintei Filofteia. Se spune că oamenii credincioși respectă această zi pentru a fi feriți de boli și necazuri. Bătrânii cred că viile sunt protejate de mană, dacă nu se muncețte azi.
Se mai spune că femeile care nu puteau să rămână gravide se rugau cu ardoare sfintei pentru a rămâne însărcinate.
Se mai spune că în această zi este bine să nu folosești obiecte ascuțite în gospodărie și să faci pomeni celor săraci, mai ales copiilor, dacă vrei să îți meargă bine.
După anumite ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că s-a născut pe la începutul veacului al XIII-lea în oraşul Tarnovo, care pe atunci era capitala “imperiului romano-bulgar”, întemeiat şi condus o vreme de fraţii Petru şi Asan, romani de neam.
I s-a dat din botez numele “Filofteia”, care în greceşte înseamnă “iubitoarea de Dumnezeu”, lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul scurtei sale vieţi pământeşti. Se spune că şi mama viitoarei sfinte era românca de neam, din sudul Dunării şi o femeie foarte evlavioasă.
De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, faptele de milostenie, rugăciunile şi postul şi alte virtuţi care trebuie să împodobească sufletul unui adevărat creştin.
Moaștele Sfintei se află la Curtea de Argeș, la vechea ctitorie domnească „Sf. Nicolae”, fiind aduse aici de domnitorul Mircea cel Bătrân. Se crede că moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia poartă un blestem.
Pe săculețul în care se află rămășițele acesteia stă scris „să se ferească cel care va cuteza să ciupească cât de puţin din sfintele moaşte, căci am pus blestem asupra lor”.
Ce nu ai voie să faci de Sfânta Filofteia
Nu este bine să lucrezi de ziua Sintei Filofteia. Se spune că oamenii credincioși respectă această zi pentru a fi feriți de boli și necazuri. Bătrânii cred că viile sunt protejate de mană, dacă nu se muncețte azi.
Se mai spune că femeile care nu puteau să rămână gravide se rugau cu ardoare sfintei pentru a rămâne însărcinate.
Se mai spune că în această zi este bine să nu folosești obiecte ascuțite în gospodărie și să faci pomeni celor săraci, mai ales copiilor, dacă vrei să îți meargă bine.
După anumite ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că s-a născut pe la începutul veacului al XIII-lea în oraşul Tarnovo, care pe atunci era capitala “imperiului romano-bulgar”, întemeiat şi condus o vreme de fraţii Petru şi Asan, romani de neam.
I s-a dat din botez numele “Filofteia”, care în greceşte înseamnă “iubitoarea de Dumnezeu”, lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul scurtei sale vieţi pământeşti. Se spune că şi mama viitoarei sfinte era românca de neam, din sudul Dunării şi o femeie foarte evlavioasă.
De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, faptele de milostenie, rugăciunile şi postul şi alte virtuţi care trebuie să împodobească sufletul unui adevărat creştin.
Dar toate vorbele de ocară, bătăile şi muncile la care o punea tatăl şi mai ales mama ei vitregă, n-au putut s-o abată de la virtuţile care îi împodobeau sufletul, mai ales de la faptele milosteniei. În inima ei se întipăriseră cuvintele Mântuitorului: “Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune
El la dreapta judecată: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să manamc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine ” (Matei 25, 34-36).
Între altele, de multe ori când ducea mâncare tatălui ei la câmp, o parte din ea o dădea unor oameni săraci. Într-una din zile, pe când avea 12 ani, acesta a urmărit-o ca să vadă ce face cu mâncarea pe care trebuia să i-o aducă la câmp.
Încredinţându-se că o dădea celor lipsiţi, s-a înfuriat atât de tare, încât a scos securea pe care o purta la brâu şi a aruncat-o asupra fetei. A rănit-o grav la un picior, încât după puţină vreme şi-a dat sufletul în mâna Ziditorului a toată făptura.
Sursa: teotrandafir.com
