Sapaturile arheologice conduse de invatatii germani in ruinele orasului asirian Assur au descoperit intre alte vestigii monumentale, si o alee marginita cu doua randuri de blocuri de piatra, frumos cioplite si acoperite u inscriptii cuneiforme pe unul dintre randuri blocurile contin texte cuneiforme ce catalogheaza numele si titlurile a o serie de regi care au domnit in Asiria, iar cele din fata lor indica nume de inalti demnitari ai curtii lor. Atentia arheologilor a fost retinuta de insemnarea de pe un bloc cu urmatorul continut: Piatra pentru cinstirea (reginei) Sammuramat, sotia (lui) Samasi Adad, rege al Lumii, rege al Asiriei, mama lui Adadnirari rege al Lumii rege al Asiriei; nora lui Salmanasar, regale celor patru parti ale lumii.
Intalnim in aceasta insemnare, genealogia unei regine si regente din statul asirian, cunoscuta pana aici si din alte izvoare istorice sau apigrafice: Samuramat, denumita si Semiramis-Semiramida. Ea fusese sotia regelui Samasi Adad ai IV-lea care a domnit intre anii 826-809 si a urit destul de tanar, pe tron. O data cu aparitia sotului ramanea un fiu minor, viitorul rege Adadnirari al III-lea (809-782) care avea in anul decesului tatalui sau numai 12 ani, deci era incapabil de a domni. Conducerea a fost luata atunci, in calitate de regenta, de mama sa, Sammuramat, pana in anul 809, cand fiul se putea considera matur pentru domnie. Cu toate acestea, regenta a pastrat in continuare fraiele regatului in mainile sale. Prezenta ei la cara statului se considera justificata si prin faptul ca Asiria ducea, in ael timp, lupte grele cu statul Urartu.
Este primul caz din istoria statului asirian, cand o femeie apare in fruntea treburilor interne si externe. Inscriptiile de pe celelalte blocuri aflate la Assur, si in alte capital mentioneaza si alte femei de palat numai ca sotii de regi. Nu mai intalnim deci un alt caz de “conducere feminina” directa. Sammuramat s-a mentinut ca regenta (sau ca asociata la domnie a fiului sau) pana in anul 787, cand documentele inceteaza a-i mai mentiona numele.
Istoria tinuturilor asirio-babilonene este tot atat de veche ca a Egiptului. Mesopotamia si Asiria au cunoscut insa mai multe framantari si transformari politice decat linistita Vale a Nilului. In decursul a doua milenii s-au produs furtunoase migratiuni de triburi si popoare, atat de-a curmezisul pamanturilor fertile si irigate ale campiei mesopotamiene, cat si in regiunile pastoral-agricole de pe luncile,dealurile si din muntii Asiriei. Primii care si-au facut aparitia venind dinspre India, ca sa se aseze la gurile Eufratului si Tigrului au fost sumerienii. Acestia sunt considerati drept creatori ai celor dntai asezari de character urban, apoi ca inventatori ai scrierii pictografice, inlocuita treptat de cea cuneiforma. Le-au urmat apoi triburi de de origine semita, ce s-au asezat catre sudul Mesopotamiei inca din mileniul al III-lea. Ca o reactiune impotriva dominatiei politico-culturale a Sumerului, s-a ridicat Akkadul, cel ce a impus o hegemonie babiloneana a carei culme o intalnim sub dinastia creata de Hamurabi (circa 1800). Dar daca politiceste sumerienii au cunoscut un recul in centrul Mesopotamiei, cultura lor nu a putut fi inlaturata din acele locuri. Scrierea si limba diplomatica din stravechiul Orient se bazau tot pe milenarele cuneiforme sumeriene, folosite chiar si in relatiile diplomatice dintre Babilon si faraoni.
La inceputul mileniului II i.e.n. au aparut in Orient si state formate din populatii indo-europene, cum a fost cel hittit, cu capitala la Bogazkioi in Asia Mica. Hittitii vor avea de dus lupte seculare cu statul Mitanni, apoi cu Egiptul, pentru tinuturile siriene, fereastra Orientului la Marea Mediteraneeana. Sesul Mesopotaiei si arida Vale a Nilului, lipsite de metale, piatra si lemn, puteau gasi aceste “materii prime” numai in tinuturile siriene si ale Asiei Mici, ceea ce explica lupta statelor din jur pentru stapanirea acestor regiuni.
Pe cand Sammuramat conducea destinle Asiriei, acest stat avea deja o istorie indelungata. El se constituise cu incetul, inca din prima jumatate a mileniului II i.en., dar in perioada sa cea mai indepartata (Imperiul Vechi) nu a insris fapte de seama in istorie. Inflorirea politica a Asiriei creste treptat in seolele XIV-XII i.e.n., pe masura ce statele puternice din jurul ei, ca cel al mitannilor, a hittitilor si al casitilor se prabusesc. Acum se deschide epoca Imperiului Mijlociu asirian, cand evenimentele din assur se impletesc politiceste cu cele din Babilon. Regale Tiglatpalassar I (1115-1070) a purtat razboie victorioase cu Urartu si in Siria, folosindu-se de o admirabila armata de soldati-tarani.
Populatia asiriana s-a format dintr-un complicat amestec de neamuri locale, semite, ariene etc. In regiuni aspre ca relief, clima si resurse de trai, populatia taraneasca asiriana se obisnuise cu lipsurile si supunerea fata de sefi. Exploatand mine de fier, regii asirieni au putut ridica o ostire bine inarmata, compusa din infanterie, cavalerie si inzestrata cu care de lupta, o armata ce se deplasa cu o mare repeziciune, la ordinal regelui. Rivalii seculari ai Asiriei se gaseau in Urartu si Siria de nord, atre care s-au indreptat expeditiile regilor din Assur, mai ales in epoca regentei Sammuramat.
Documentele cuneiforme privitoare la activitatea regentei Sammuramat se Numara pe degete. Unul dintre acestea, inscriptia onorifica a guvernatorului Nergaleris din provincial Rasype, pusa la Sabba, in anul 805, pentru adularia tanarului rege proaspat insarinat Adadnirari al III-lea, in chip surprinzator nu mai mntioneaza si pe regina-mama. Unii asirologi au tras concluzia ca acest document ar indica un fel de impartire teritoriala a statului, intre mama si fiu, ceea ce pare putin probabil.
Dar 22 de ani mai tarziu, o intalnim iarasi pe Sammuramat-Semiramis, in calitate de regenta, alaturi de fiul sau. Inscriptii repetate pe patru statuete ale zeului babilonian Nebu, gravate din ordinul lui Beltarsiiluma, guvernator al cetatii Kalakh (Nimrud) arata clar ca din initiative ei s-au trasportat de la Borsippa la Kalakh statuile acestei divinitati babiloniene. Textile cinstes, deopotriva, pe regale Adadnirari al III-lea sip e Semiramis-Sammuramat, denumita “stapana a palatului sau”.
Originara din Babilon, regenta activat intens pentru o apropiere si contopire asiro-akkadiana, sub conducerea regilor de la Assur.
Dusmania dintre Asiria si Akkad devenise acuta inca din timpul scurtei domnii a sotului sau, Samasi Adad al V-lea. In urma mai multor campanii, el detronase pe regale din Babilon si-l tarase in captivitate, la curtea din Assur, impreuna cu multi ostateci. Tot timpul regenta a sfatuit pe fiul sau sa duca o politica de impaare a marelui oras Mesopotamian, dar mai ales sa fie atent cu zeii de pe malurile Eufratului. Datorita acestei politici de clementa, initiate de regenta, au fost deschise larg portile dinspre Assiria pentru transferal culturii din Babilon, cum ar fi adoptarea culturii zeului Nebu. Totodata, la indemnul ei, ostatecii si captivii din Babilon, adusi candva de Samasi Adad al V-lea, capatau invoirea de a reveni la casele lor.
Nu numai sangele ei de babiloniana o indemna sa-si sprijine tara de bastina, dar si dorinta inteleapta de a realiza o comunitate economia, religioasa si ultura intre cele doua state. S-a perfectionat din indemnul ei, reteaua canalelor de irigatie, fara de care Mesopotamia, “cornul de aur fertil”, ar fi devenit o tara a desertului salbatic. Din gura localnicilor, patru secole mai tarziu, sfatosul istoric Herodot afla ca aceasta importanta opera de hidroamelioratii fusese realizata prin grija Semiramidei din Assur pe care el le deosebea de o alta Semiramida, Nitocris, sotia regelui babilonian Nabucudonosor al II-lea (604-562). Dupa ce descrie amanuntit orasul Babilon, el ne spune ca acesta a avut multi regi care: “…au infrumusetat zidurile si sanctuarele oraselor, iar in sirul lor se Numara si doua femei. Cea care a domnit cu cinci generatii inaintea celei de-a doua se numea Semiramida. Ea a ridicat in campie niste diguri de pamant vrednice de vazut; mai inainte vreme, Eufratul iesea din albie adesea, inecand campia toata” (Herodot, I, 1840). Mai apoi, istoricul grec ne comunica ca cea de-a doua regina se numea Nitocris, care a fost de fapt faimoasa Semiramida a gradinilor suspendate si sotia lui Nabucudonosor. Toate constructiile puse de el pe seama acesteia din urma ramani insa in domeniul fanteziei marelui istoric.
Pe tot timpul minoritatii fiului sau, cand Sammuraat detinea singura onduerea statului asirian, luptele nu au mai contenit u vecinii. Presiunea asupra Mesopotamiei superioare venea din doua parti; dinspre podisul Armeniei, unde se stabilisera mezii, si dinspre Urmia unde stapaneau cei din Urartu. Campaniile impotriva celor doi dusmani au fost purtate de catre generalii sai sau chiar de regenta. Dar cum acestea se repetau an de an ele par a nu fi obtinut succese importante. Inca de pe timpul domniei domniei lui Salmanasar al III-lea (859-826), socrul regentei Sammuramat, urartienii devenisera principalii dusmani ai Assiriei si puneau adesea in pericol marile orase-capitale ca Ninive (langa Mosul), Kalakh si Dur-Sarukin (Khorsabad). Cand Adadnari al III-lea a devenit major, i-a revenit sarina de a continua luptele cu mezii (opt campanii) si cu urartienii, fara sa aduca o rezolvare a vechiului conflict. In pregatirea si ducerea acestor razboaie, regenta a detinut un rol important. Adesea a insotit calare in campanii pe sotul si fiul sau, pana in regiunile aspre ale podisului Armeniei.
Energica si dinamica Sammuramat a intrat in legendele create de Orient, ca sotie a eroului Ninus, cel care ar fi intemeiat statul asirian si ar fi fondat orasul Ninive. In acelasi timp, alte versiuni au confundat-o cu omonimia sa, Semiramis din Babilonul lui Nabucudonosor. Asemenea traditii legendare au fost inregistrate de Herodot si de mediul grec Ctesias din Cnidos, care isi desfasura activitatea in Persia in jurul anului 400 i.e.n. Figura legendarei regente s-a raspandit in literatura populara iraniana, de unde a trecut apoi la alte popoare. Este, desigur, eronat a pune baza istorica pe asemenea povestiri populare, mai toate de caracter mitic, pentru a reconstitui biografia ei. Dar daca s-au brodat atatea fapte pe seama vietii acestei femei-regente, inseamna ca ea a detinut un loc de seama in istoria asiriana.
In versiunea lui Ctesias din Cnidos, Sammuramat-Semiramis aparea ca prima “femeie-fatala”. Legenda ei ca “femeie fatala” a fost impletita cu mitul zeitei Istar sau Asarteea, divinitate caldeo-asiriana, cu atributii complexe, intre care si aceea de a fi protectoarea dragostei. Indemnata de aceasta zeita, frumoasa hetaera Semiramis ar fi cucerit inimi de regi, ar fi terorizat amanti si, intocmai ca divina sa patrona, ii gatuia cateodata, ne spune Ctesias.
Povestirile populare asiriene daduse o frumoasa aureola acestei legendare femei. Folosind legend culese de Herodot si de Ctesias, istoricul Diodor din Sicilia raspandea in lumea greceasca si romana numeroase amanunte despre biografia reginei Semiramis-Sammuramat, intre care si Acela ca, impreuna cu sotul ei Ninus, ar fi intemeiat imperiul asirian. Printre grecii ionieni din Asia Mica circulau de asemenea fel de fel de povestiri fantastice legate de domnia ei.
Dupa o alta legenda frumoasa ce avea curs printre mezi, aceasta femeie ar fi nascocit un costum straniu care, o data imbracat, facea imposibila deosebirea femeii de barbat. El era folosit mai ales in campanii de catre soldatii medo-persi. Esentialul il constituiau pantalonii, pe care insasi prima lor croitoreasa, Semiramis, ii imbraca pe timp de razboi. In realitate, aceasta piesa de costum se cunostea de mult inainte de epoca regentei. Inventia ei i s-a atribuit regentei, pentru ca a fost prima femeie care s-a imbracat in pantaloni pe campul de lupta.
Fiind nascuta la Babilon, Sammuramat-Semiramis n-a fost uitata nici de numeroasele legende care circulau in intreaga Caldee. Imaginatia localnicilor i-a atribuit intemeierea Babilonului, socotind-o strabuna a primei dinastii care a domnit in marele oras. Era apoi de asteptat ca, tot ri, sa i se atribuie ideea constructiei celebrelor “gradini suspendate” de pe malurile Eufratului, dupa cum se stie, o lucrare considerate ca una dintre ele sapte minuni ale lumii vechi. Autorii antici au combatut aceasta traditie, dovedind ca celebrele gradini in terase fusesera ridicate mult mai tarziu, de catre Nobucudonosor, pentru sotia sa Nitocris, cea de-a doua Semiramis, adusa din tinuturile muntoase ale Mediei, pe care frumoasa regina dorea sa le aiba in Babilon cel putin in miniatura.
Multe legende despre Semiramis-Sammuramat s-au vehiculat si in tara Urartu, neimpacarta dusmana a Asiriei din acea vreme. Armenii din epoca romana (succesorii urartienilor) denueau orasul-capitala Van, situat pe malul lacului cu acelasi nume, si ‘Cetatea Semiramidei”. Conducta de apa ce alimenta orasul se considera ca o lucrare a aceleasi regine, de aceea purta numele de “Apa Semiramidei”. Acest apeduct, in functiunesi astazi, fusese construit de regale din Urartu, Menua, contemporan cu legendara regina asiriana. Exista de asemenea, numeroase toponime in podisul Armeniei, mai ales constructii ridicate pe stanci, care amintesc si azi numele Semiramidei asiriene.
Prin faptul ca numele reginei Sammuramat-Semiramis a intrat in poezia si legendele atator popoare din Orient putem deduce importanta domniei sale in calitate de regenta, ilustrata prin razboaie, constructii administrative, actiuni diplomatice etc. Ele invaluie fapte reale, pe care istoriceste nu le putem reconstitui cu totul in lumina adevarului. Semiramis din Babilon, ajunsa a fi Sammuramat la Assur, a fost o mare personalitate istorica, care a urmarit sa realizeze, in numele sotului si fiului sau, o unitate nu numai politica, dar si culturala a Orientului. Hatsepsut a consolidate tara Egiptului, lasand succesorului sau, Tutmes al III-lea o situatie ce i-a permis sa dea statului un mare avant intern si extern. Acelasi lucru l-a pregatit in Mesopotamia si Sammuramat-Semiramis. Dupa oartea ei Tiglatpalassar al III-lea a creat ‘Noul Imperiul Babilonian”, cu centrul la Babilon si a supus toate state dusmane, realizand ceea ce a dorit inaintasa sa.
Cu energie si intelepciune Sammuramat-Semiramis a condus un stat puternic. De aceea, poetul latin Iuvenal descoperea in aceasta femeie o Cleopatra asiro-babiloniana
