Comuna Ruginoasa se afla pe drumul modernizat care leaga valea Siretului de Iasi, la 10 km de Pascani si la 62 km de batrana capitala a Moldovei. Oamenii au locuit aici din vremuri indepartate, mergand dupa marturiile descoperite pe dealul Draghici din apropiere, pana in epoca neoliticului tarziu. Hristoave colbuite de vreme atesta existenta multiseculara a satului. Primul dintre acestea dateaza din 1596, dar continutul lui lasa sa se inteleaga ca Ruginoasa se numara printre asezarile moldovenesti cunoscute inca de pe vremea lui Stefan cel Mare.
Cu mult inainte de anul 1800, Ruginoasa era una dintre cele mai frumoase mosii boieresti din Moldova de Sus. Prin intindere si bogatii intrecea si Stanca Roznovanului (din marginea de rasarit a Iasului) si Pascanii Cantacuzinilor si chiar multe din vestitele mosii ale lui Toderita Bals.
Pe vremea marelui logofat Sandulache Sturdza, hotarele ei, in care erau cuprinse mii de hectare, treceau peste granitele a trei judete: Iasi, Roman si Botosani si se intindeau pana departe pe valea Siretului, in sus, pana in vecinatatea Delenilor lui Ghica si in jos spre Iasi.
Istoria palatului de la Ruginoasa incepe in jurul anului 1800, cand Ionita Sandu Sturza, cel ce avea sa ajunga mult mai tarziu domn al Moldovei, a hotarat sa ridice pe locul vechilor case ale ruginenilor, un castel impunator si o biserica mare din piatra. In 1811 constructiile erau terminate, acolo unde le dorise boierul, in apropierea hanului, locul de popas al postalioanelor.
Palatal somptuos, conceput in stil gotic, se afla asezat in mijlocul unui parc incantator, prilejuindu-i lui Costache Negruzzi aprecieri elogioase: “Calatorul primind aici ospitalitate, uita necazurile unui suparator drum. El pare ca se trezeste transportat ca prin farmec intr-un castel descris de Walter Scott, unde gaseste, pe langa marirea feodalitatii, gospodaria Poloniei si eleganta Frantei”.
Dupa ce batranul logofat si fost viesternic mare Sandulache Studza a coborat in cripta bisericii sale de la Ruginoasa, mosia si castelul au trecut in stapanirea fiului sau Costache ce era biv-vel-vornic. Costache Sturdza n-avea placere sa locuiasca la Ruginoasa, caci il pasionau femeile si cartile de joc si greu se putea smulge din vartejul de viata mondena si de iuresul de chefuri si petreceri, de intrigarii si de ruinatoare cartoforie. Costache Sturdza era acum casatorit cu frumoasa Marghiolita Ghyka Comanesti, care tocmai se intorsese din Constantinopol. Marghiolita cea frumoasa era fiica marelui logofat Dumitrache Ghyka Comanesti care stapanea o mosie imensa in tinutul Bacaului. Mai frumoasa decat Ileana Cosanzeana, tanara domnita avea, pe langa perspective mostenirii uneia dintre cele mai mari averi din Moldova, o inteligenta sclipitoare, o cultura aleasa si o crestere ingrijita.
Costache Sturdza avea, in afara de casele cele mari de pe Podu Verde, in Iasi, de mosiile Ruginoasa si Todireni, inca alte cateva mosii, in judetele de munte, mostenite de la parintele sau logofatul Sandulache. Cand a luat-o pe Marghiolita, era cam trecut cu varsta, vaduv si cu copii mari. Marghiolitei insa, ii cazuse cu tronc Neculai Roznovanu. Cu toate ca acum era maritata cu Costache Sturdza, cucoana Marghiolita continua sa cocheteze cu donjuanii Iasului care se tineau ca scaiul de fustele ei. Dintre acestia, cel mai staruitor si mai indraznet era Neculai Rosetti-Roznovanu, unul dintre cei mai bogati boieri moldoveni, care avea, la Stanca, langa Iasi, un minunat castel. Intre neamul Sturdzestilor si al Roznovenestilor era o dusmanie veche, care se referee nu numai la avere si femei, ci si la domnie. Boieri mari amandoi, foarte bogati amandoi, ei erau poftitori sa-l rastoarne din scaun pe Voda Mihalache Sturdza si sa-i ocupe locul.. poate nu atat de dragul Marghioliteiq ca frumoasa sir ea de musca, cat mai ales din invidie si dusmanie, se invrednicea Roznovanu sa-i momeasca, lui Costache Strurza, nevasta.
Dupa un periplu prin Rusia, cu scopul de a o indeparta pe Marghiolita, fara succes, de curtezanul ei, intorcandu-se la Iasi, Costache Sturdza si-a adus din strainatate pe cei trei baiei de la sotia dintai, Elenco Cantacuzin – Sandulache, Alecu si Iorgu, care tocmai ispravisera invatatura. Cel mai mare, Sandulache, isi luase doctoratul in drept si era cel dintai doctor in drept din Moldova. Al doilea, Alecu, studiase stiintele politice, iar cel mai mic, Iorgu – arta militara.
Intr-o zi, la masa, de fata cu cei trei fii ai lui si cu toti musafirii, Marghiolita a declarat ca vrea sa se retraga pentru vreo doua luni la Ruginoasa. Spunea ca se simte ostenita de obligatiile mondene si de huietul orasului.
Ajunsa la Ruginoasa insotita de fiul cel mare, Sandulache, Marghiolita se arata atat de incantata de frumusetea Ruginoasei si de tihna vietii la tara, incat spunea mereu lui Sandulache ca nu s-ar mai duce niciodata la Iasi. Palatul gotic atat de impunator si confortabil, cu incaperile sale atat de racoroase si luxos mobilate, cu privelistile minunate, cu zidurile albe si trainice, ii devenise drag.
Abia trecuse o saptamana cand iata ca veni un om Calare care aduse Merghiolitei o scrisoare din partea lui Niculache Roznovanu, care-si anunta vizita. Samdulache se hotari sa nu-l primeasca. Roznovanu in fruntea a unei cete de 50 de feciori boieresti, calari si inarmati cu flinte si vreo zece arnauti platiti imparateste au mers la Ruginoasa si, sfaramand portile castelului, au patruns in acesta. Sandulache Sturdza, infuriate peste masura de indrazneala oamenilor lui Roznovanu, hotari sa apere cu orice prêt onoarea casei tatalui sau si cu pistolul in mana apara singur scar ace ducea la etajul de sus unde era iatacul Marghiolitei. Dar un arnaut ii infipse hangerul in piept si Sandulache se prabusi. Maghiolita fu ridicata de oamenii lui Roznovanu si dusa la mosia acestuia.
Dupa intamplarea cu rapirea Marghiolitei Sturdza dintre zidurile Ruginoasei si omararea bietului Sandulache, logofatul Costache Srurdza nici n-a mai calcat pe acolo. El nu a venit nici macar la ingroparea nefericitului sau fiu care a fost coborat pentru somnul de veci in cripta Sturdzestilor din biserica de langa curte, ctitorita de bunicul sau, Sandu Sturdza Logofatul.
O data cu lespedea funerara cazuta peste groapa tanarului Sandulache, cazu si lespedea uitarii peste curtea din Ruginoasa. Cu ferestrele inchise, cu usile iarasi zavorate, cu portile incuiate, castelul gotic statea mohorat si incremenit in nepasatoarea curgere a vremii care isi perinda anotimpurile peste singuratatea locului. Incet, incet, castelul cadea in ruina.
Rapirea scumpei Marghiolita de catre Roznovanu i-a pricinuit lui Costache Sturdza un zdruncin sufletesc din care nu s-a mai putut intrenma. Dupa o scurta reintoarcere la caminul conjugal, Marghiolita l-a parasit definitive plecand tot la Stanca Roznovanului, iar de acolo, impreuna cu acesta, la Cernauca, mosia Hurmuzestilor din Bucovina, unde s-au casatorit. Aceasta a doua fuga a Marghiolitei cu Roznovanu i-a zdruncinat lui Costache Sturdza atat de rau mintile, incat Voda Mihai Sturdza a fost nevoit sa-l inlocuiasca in dregatorie cu Stefan Catargi.
Au trecut mai bine de zece ani de la rapirea Marghiolitei de la Ruginoasa si pana la atacul de apoplexie care l-a fulgerat pe batranul fost logofat, Costache Sturdza. In scurt timp moartea n-a intarziat. Cripta parinteasca de la Ruginoasa l-a primit si pe dansul, ca sa doarma alaturi de tata si de primul fiu, somnul vesniciei alaturi de curtea si parcul unde in timpul vietii nu i-a fost drag sa stea.
Mostenitorii lui Sturdza voiau sa vanda Ruginoasa, dar nu era usor de gasit comparator destul de bogat care, dup ace va fi cumparat mosia, cu toate ipotecile ei, sa mai aiba cu ce face reparatii radicale castelului. Pana la urma, dupa vreo trei ani s-a gasit un comparator pentru Ruginoasa: era insusi domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Lui Cuza i-a placut Ruginoasa si pentru ca era in apropiere de capitala Molvovei, de care era legat sufleteste, dar si pentru frumoasa ei asezare.
