Tot mai mulți tineri români, plecați de ani de zile în Anglia, Germania și alte colțuri din Europa, realizează că ceea ce au lăsat în urmă nu poate fi înlocuit de nimic. Au plecat în căutarea unei vieți mai bune, cu speranța că un salariu mai mare va aduce automat și o viață mai împlinită. Și da, în Vest se câștigă bani. Dar întrebarea care îi macină pe mulți dintre ei este: „Cu ce preț?”
Nu doar poveștile lor, ci și experiențele altor români arată același lucru – lipsa de „acasă” devine o durere constantă. Oricât de stabil este un loc de muncă în afară, nu înlocuiește apropierea familiei, siguranța că poți veghea asupra copiilor sau sentimentul de apartenență. Pentru mulți tineri care au ales să plece, a venit și momentul întrebării de conștiință: „Unde mă regăsesc, de fapt?”
Unii au plecat și au reușit să rămână în Vest pentru ani întregi, dar încep să simtă că valorile lor nu corespund cu cele din țările de adopție. În țările occidentale, societatea este individualistă și bazată pe succes economic. Însă dorința de a trăi într-o comunitate unde valorile sufletești sunt prioritare, unde se pune accent pe familie și apartenență, devine din ce în ce mai puternică pentru acești tineri.
De ce Pleacă Oamenii Buni și Ce Îi Face să se Întoarcă?
Mulți tineri au realizat că nu pot crește copii „de la distanță,” iar cei care sunt acolo cu familia constată că nu pot oferi copiilor sentimentul de siguranță sufletească pe care l-ar găsi acasă. Copiii, deși beneficiari ai unei educații bine organizate și a unui trai mai înstărit, cresc într-o societate unde părinții se simt permanent străini, izolați de valorile autentice care i-au crescut.
De ce continuă însă să plece tinerii din România, dacă știm cu toții că acasă e locul unde ne regăsim? Răspunsul este simplu, dar dureros: clasa politică își urmărește doar propriile interese, fără să facă eforturi reale pentru a construi o țară unde tinerii să aibă stabilitate, siguranță și un viitor clar. Politicienii ignoră nevoile reale ale oamenilor, oferind doar promisiuni deșarte și măsuri temporare, în loc să ofere soluții pe termen lung care să readucă românii acasă.
România Are Nevoie de Tineri, de Oameni Capabili – Dar Mai Presus de Toate, Are Nevoie de Respect pentru Aceștia
România nu își permite să piardă oameni tineri și capabili. Avem nevoie de acești tineri, de energia lor, de dorința lor de a contribui și de a crea un viitor mai bun pentru țară. Ei vor să fie utili, să participe la construirea unei societăți solide, dar au nevoie de o șansă reală. În loc de respect și stabilitate, România le oferă incertitudini și lipsă de perspectivă.
Pentru ca tinerii să se întoarcă și să rămână acasă, politicienii trebuie să înțeleagă că această țară nu le aparține lor, ci nouă tuturor. Avem nevoie de schimbări profunde și autentice, de proiecte naționale care să ofere siguranță și perspective de dezvoltare. România nu poate fi „acasă” doar în inimile celor plecați – trebuie să fie un loc în care aceștia să fie bineveniți și respectați.
Banii nu sunt totul, dar acasă este totul. România are șansa de a atrage înapoi generația tânără, dar numai dacă îi tratează pe acești tineri ca pe cei mai de preț membri ai unei familii care are nevoie de fiecare dintre ei.
