Stimulentul lunar de 1.000 de lei aprobat doar de câteva luni de Consiliul General al Municipilului București printr-o Hotărâre, măsura fiind destinată integrării sociale a copiilor cu dizabilități și pentru o calitate mai bună a vieții acestora, a fost sistat pentru sute de copii cu dizabilități datorită unor datorii fiscale derizorii ale părinților, între 1 și 3 lei.
Primăria Capitalei a fost acuzată de către Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) că a lăsat sute de copii cu dizabilități fără stimulentul de 1.000 de lei aprobat de CGMB în urmă cu câteva luni.
Din comunicatul de presă transmis de CEDCD reiese: „În luna decembrie 2017, stimulentul a fost sistat pentru sute de copii cu dizabilități din Capitală, invocându-se o serie de obligații fiscale ale părinților acestora. Deși marea majoritate a familiilor de copii cu dizabilități din București aveau taxele și impozitele plătite sau erau scutiți conform legii de acestea, aceștia au aflat cu stupoare că au datorii derizorii ce variază între 1 și 3 lei, în baza cărora s-a dispus măsura sistării alocației, returnării banilor încasați pe lunile septembrie și octombrie sau chiar poprirea conturilor.”
CEDCD a depus o plângere împotriva măsurilor luate de Direcția Generală de Asistență Socială(DGAS) din cadrul PMB deoarece prin publicarea „listei rușinii” prin care sunt făcute publice datele părinților „datornici”, au fost încălcate prevederile legii 677/2001 privind protecția datelor personale.
CEDCD menționează că nu poate fi condiționat dreptul social al copilului din cauza datoriilor pe care le au părinții și solicită modificarea HCGMB 292/2017 prin abrogarea articolului referitor la condiționarea stimulenului acordat minorilor cu dizabilități din București, de achitarea obligațiilor fiscale ale părinților/reprezentanților legali ai minorilor.
CEDCD cere și încetarea sistării plăților către cei 518 copii cu dizabilități din București.
Președinta organizației, Mădălina Turza, a spus:”Considerăm că este ilegal și abuziv să pedepsești un copil pentru comportamentul fiscal al părintelui său, iar cinismul cu care Direcția de Asistență Socială înțelege să arate cu degetul și să certe părinții copiilor cu dizabilități ca nefiind cetățeni de bună credință reprezintă deopotrivă un abuz.”
