Plâng si pietrele! Marele poet Vasile Alecsandri, aruncat în infernul uitării

in ExtraNews de

semnal de alarmă cu privire la modul lamentabil în care este tratată cultura în România, și la felul cum ne „prețuim” patrimoniul cultural al țării. Un material cutremurător, despre locul unde a făcut primiii paşi în viaţă unul dintre marii noştri români: Casa Vasile Alecsandri din Bacău, transformată azi în ruină.

„Casa părintească nu se vinde”, spune un cântec din folclorul românesc. Însă nu trebuie să ne-o vindem noi, căci vom ajunge să ne stingem și să o facă alții, fără voia noastră. Tot fără voia sa, cele două axe ale existenței lui Vasile Alecsandri, veritabile Alfa și Omega – casa părintească și cripta lui – au fost „vândute”, îndrăznesc să spun, cu nerușinare, și continui să îndrăznesc, spunând că este o nerușinare națională, ce ne aparține tuturor.

Dacă, în urmă cu ceva timp, vă prezentam cum nepăsarea crasă şi barbarismul au profanat locul din care Vasile Alecsandri ar trebui să ne privească liniștit, astăzi vă expunem un subiect care ar trebui să stârnească cel puțin revoltă și să plece niște capete (atât simple, cât şi „oficiale”). Casa în care acelaşi mare patriot Vasile Alecsandri s-a născut și a copilărit este astăzi osândită ruinării.

Ne lipsesc echilibrul și dragostea: echilibru între verbul „a dărui” și substantivul „egoism”

În ultimii ani, am ajuns la o concluzie pe care o pronunț, de fiecare dată, cu mâhnire în simțire și în gând. Cred că noi, poporul român, în toți acești 28 de ani de democraţie post-decembristă pe care i-am trăit, ne-am învățat și obișnuit să trăim în nepăsare și în indolență față de valorile pe care le avem. Nu ne interesează și nu luăm atitudine atunci când moștenirile (spirituale sau materiale) pe care înaintaşii ni le-au lăsat fie sunt vândute, fie lăsate în voia sorții. Ne lipsesc echilibrul și dragostea: echilibru între verbul „a dărui” și substantivul „egoism”.

Aș vrea să nu mai folosesc cuvinte, căci probabil nu sunt necesare, fotografiile fiind suficient de grăitoare, dar parcă ceva nu mă lasă. Nu mă lasă să tac faptul că dăm dovadă de atâta nepăsare crasă. Dacă, pentru fiecare dintre noi, locul în care ne naștem, cel în care trăim, și acela unde ne găsim liniştea sunt importante și ţinem să fie respectate, cine ne oferă dreptul să i le răpim marelui Vasile Alecsandri?

Citeste mai mult pe matricea.ro

Trimite prietenilor