Devenit celebru in 1973, dupa lansarea seriei „Pistruiatul”, rolul interpretat de Costel Baloiu a marcat generatii si generati la rand. De la persoane adulte, pana la copii de varsta persoanajului sau, nu exista roman nascut in Romania care sa nu-i fi urmarit filmul de debut. Reporterii WOWbiz.ro au dat de urmele lui Costel Baloiou si au realizat un interviu actual si in exclusivitate cu cel care si astazi este numit Pistruiatul!
Astazi, Costel Baloiu are 57 de ani, lucreaza la Ministerul Educatiei si Cercetarii si nu se simte confortabil deloc cand este intrebat despre cariera sa actoriceasca. Vorbeste despre acea perioada cu o urma de tristete in glas si constient de faptul ca, in Romania, el este si va ramane Pistruiatul indiferent de varsta sa din buletin.
Reporter: Ce faceti domnule Costel Baloiu? Va este dor de perioada tineretii, de platourile de filmare, de camere, de faima de atunci?
Costel Baloiu: Ce sa mai fac, traiesc decent si incerc sa trec neobservat intr-o tara fara speranta. Imbatranesc, am albit, am burtica, am pierdut si un dinte, deci am trecut cu brio in varsta a-3-a, unde nu mai esti bun de nimic si nimeni nu mai are nevoie de tine. Nu traiesc din amintiri si nici nu-mi place.
R: Cu ce va ocupati in prezent? Intr-o perioada erati sofer de taxi, apoi de TIR…
C.B: Ehe, au trecut vremurile acelea. Nu mai fac taximerie din 1992. Lucrez la Ministerul Educatiei si Cercetarii, sunt sofer la un departament. Am lucrat si pe TIR, si am vazut toata lumea insa, la un moment dat, s-a imbolnavit sotia mea si a trebuit sa ma potolesc cu drumurile ca sa o pot ajuta. A avut o operatie la coloana mai dificila, acum e bine. Asa am ajuns la Minister.
R: Spuneti ca ati imbatranit si ati incaruntit. Aveti nepoti?
C.B: Ai mei personal, nu. Are sotia mea de la fiica ei cea mare. Sunt stabiliti in Italia si ii vedem mai rar. Traim curat si linistit si ne vedem de serviciul. Ce sa-i faci…
R: Sunteti recunoscut pe strada? Va opresc oamenii sa va salute, stiu ca dumneavostra sunteti cel care a jucat rolul lui „Pistruiatul” in filmele lui Nicolaescu?
C.B: Da, cum sa nu. Si oameni de varsta mea, si tineri parinti care vin cu copiii de mana. Cei mici nu prea inteleg ei cand li se spune ca pustiul de la televizor sunt eu, omul de astazi. Nici nu ai cum sa le explici. Unii ma recunosc si vin si ma intreaba daca sunt eu, Pistruiatul. II vad dupa expresia fetei cat de uimiti sunt. Altii, cand ma recunosc ma invita la o bere, la un suc ca sa stam sa povestim. Ce sa le zic, sunt 44-45 de ani de cand am filmat rolul asta si nu mai scap de el. Trag si acum de pe urma personajului meu. Deseori am stat si m-am intrebat cum ar fi aratat viata mea daca nu jucam acest rol.
R: Si, ce credeti, ati avut de castigat sau de pierdut?
C.B: Am avut numai de pierdut. Rolul asta mi-a stricat viata. Multa faima la o varsta frageda si apoi nimic. Sunt sigur ca altul ar fi fost traseul meu daca nu-l jucam pe Pistruiatul. Bine, poate nici eu nu am fost bataios si bagacios, sa merg sa ma bag in seama si sa cer roluri cand am terminat seria. Am avut filmul Pistruiatul cu un rol foarte bun, pe care va spun sincer ca l-am facut asa din inocenta varstei, natural si fara prea multe indicatii si apoi, gata! Deja in Roscovanu nu a mai fost ceea ce mi-am dorit. Cel mai trist este faptul ca daca vorbesc cu o persoana iar ea este sincera si deschisa si se poarta frumos, imi incolteste in subconstient aceeasi si aceeasi intrebare: Se poarta asa ca sunt Costel Baloiu sau pentru ca l-am jucat pe sunt Pistruiatul? Cu cine sta de vorba acest om? Cam, asta ma intreb. E dificil sa traiesti in umbra unui personaj. Eu ca om sunt cu mult mai mult decat era Pistruiatul.
R: Datorita rolului din Pistruiatu oamenii au ajuns sa cunoasca si sa va indrageasca. Nu ati avut chiar deloc de catigat de pe urma faimei dumneavostra?
C.B: Sa va spun ceva, ca sa intelegeti cum e cu faima. Acum multi ani s-a realizat un spectacol aniversar pentru Sergiu Nicolaescu. Era realizat de Nasul (n.r: Radu Moraru) si se tinea intr-o sala de cinema. In sala ma aflam si eu, iar la un moment dat, Sergiu Nicolaescu a fost intrebat ce mai stie de mine si daca stie ce mai fac. Nu stia ca sunt prezent in sala, eu eram surpriza. Regizorul a spus: „Costel Baloiu, o puslama” si a vrut sa treaca mai departe. Atunci luminile au fost indreptate spre mine si eu m-am ridicat in picioare. Auzisem tot, dar ce putream sa fac, asta gandea el despre mine. Nicolaescu a mimat ca se bucura de revedere, iar dupa spectacol a venit la mine sa imi spuna ca daca ma poate ajuta vreodata sa il caut. Si, ce credeti, intr-o zi chiar am avut nevoie de ajutor si l-am sunat. De 14 ori l-am sunat si nu a raspuns niciodata. Cam asta e cu faima de la tinerete.
