Pedicuta este o planta medicinala, din pacate prea putin folosita din necunoastere, este unica in felul ei in tratamentul multor boli, facand adevarate minuni. Ea creste in zonele de munte, in zonele umbroase din padurile de brad, molid si foioase. Se aseamana cu muschiul vesnic verde tarandu-se pe sol, cu vrejuri ce ating lungimi de pana la 2 metri. Tulpinile inalte de pana la 10 cm sunt moi si matasoase la atingere. Aceasta planta este protejata in multe tari din Europa. Ea se importa din Norgevia, Suedia, Finlanda, dar si din tarile din estul Europei cum ar fi Rusia, Romania si Polonia.
Deoarece plantele mai vechi de 3-4 ani fac un fel de pollen, ca o faina, aceasta se mai numeste praful stigoilor sau iarba vrajitoarei. Acest praf adunat si pastrat in pungulite de hartie se poate folosi cu succes pentru a-l presara pe ranile ce se vindeca greu. In doar cateva zile ranile se inchid, iar zonele inflamate pe piele isi revin la normal. Totodata aceasta planta contine importante cantitati de rodiu ceea ce o face sa fie recomandata aplicata pe locuri afectate de carcei sau entorse.
Ceaiul de pedicuta trebuie preparat cu multa atentie, planta nu trebuie fiarta. Ceaiul se obtine doar oparind planta cu apa clocotita. Un efect deosebit il are tratamentul cu ceai de pedicuta in cazul cirozei hepatice. Band zilnic acest ceai, chiar dupa cateva zile, pacientul se simte mult mai bine, iar dupa cateva luni deja uita a a suferit de aceasta afectiune. In cazul in care pe un fond de ciroza hepatica apare si o forma de icter, alaturi de ceaiul de pedicuta se va mai bea si ceai de galbenele si se vor manca tulpini crude de papadie.
Hipertensiunea arteriala provocata de disfunctionalitatea rinichilor se poate trata prin consumarea de ceai de pedicuta concomitent cu aplicarea de pernite cu pedicuta in zona rinichilor. Pernita se va tine pe parcursul intregii nopti, iar dupa ce tensiunea arteriala ajunge sa se stabilizeze, semn ca rinichii si-au reluat functiile corect, pentru a mentine in continuare tensiunea in valori normale se consuma zilnic ceai de vasc si coada calului. Si in cazul crizelor de sciatica ceaiul de pedicuta poate fi de un real folos, iar in tratamentul ranilor, aplicarea direct pe rana a prafului de la sporii de pedicuta si terciul din frunzele proaspete de patlagina ingusta ajuta la vindecarea in mai putin de 10 zile.
Totodata, pedicuta ajuta foarte mult in bolile specifice femeilor la cloroza si spasme vezicale, in bolile specifice barbatilor la artrite, cancer testicular, guta, hemoroizi, apa pentru calmarea nevralgiilor faciale, in bolile cailor respiratori, la tratamentul insuficientei respiratorii, pentru bolile de stomac, pentru combaterea constipatiei si a crampelor stomacale si pentru mirosul neplacut al gurii (halena fetida), iar spalarea capului cu pedicuta ajuta la cresterea parului.
Mod de folosire:
Ceai (infuzie) – o lingurita rasa cu pedicuta maruntita se opareste cu o cana de apa clocotita, se lasa un minut, apoi se strecoara. Se beau pe stomacul gol doua cani de ceai zilnic.
Perna cu pedicuta – se ia o fata mai mica de perna, se umple cu doua maini duble cu pedicuta proaspata sau 200 g pedicuta uscata, se coase pe margini si se aplica pe zona dureroasa (sciatica), pe rinichi, la hipertensiune arteriala sau pe locurile dureroase (carcei, luxatii, entorse). Se poate folosi de mai multe ori.
Bai de sezut – intr-un vas de 4-5 litri cu apa rece se pun 4 pumni cu pedicuta, se lasa la macerat, apoi se incalzeste si se adauga la apa pentru baie.
