Trebuie să recunoaștem că pentru majoritatea oamenilor care au privit-o și îndrăgit-o pe Stela Popescu, ziua de astăzi a adus o mare lovitură. Aici, vorbim de publicul care a iubit-o pe cea care cu un talent fără măsură ne-a înveselit serile cenușii ale existenței și înainte, dar și după anul 1989.
Astăzi, durerea a urlat în mine și i-am compus modest, o poezie. Așa am simțit!
Omagiu pentru STEAUA care a plecat
E cenușiu afară dar și-n gând
E ploaie-n sufletul plângând,
Steluța nostră, discret, spre cer a plecat
Fiindcă avea și acolo un contract de onorat.
La masa celebrităților, cea cerească
S-a dus Stela noastră, cea pământească
Cu arta ei, pe îngeri să-i uimească
Și de ce nu, să-i și înveselească.
O strălucire în plus care străbate Universul
Și care acum mă întristează și îmi udă versul
O luminiță veselă care era ieri, înca vie,
Și de care știm sigur, că pentru noi, nu o să mai fie!
Să ai Steluța dragă, pământească
Un drum senin în aventura ta cerească
Și să ne dai și nouă într-un final
Bilete la spectacolul ceresc, cel ireal.
