O pensionară din satul Copăceana, comuna Fălciu, a hotărât să îi cinstească pe ostașii căzuți în al doilea război mondial, ridicând în memoria lor un monument pe care l-a plătit adunând ban cu ban din mica ei pensie de 600 de lei. Monumentul se află în apropierea satului ei natal, acolo unde, într-o noapte, în iunie 1941, un întreg regiment a pierit într-un bombardament rus. Cu amintiri de neșters din acele timpuri, Marghiolița Huzum și-a mobilizat întreaga familie și a pus la cale un proiect care acum a devenit un simbol pentru locuitorii din zonă și un exemplu pentru întreaga țară.
Pe un câmp din judeţul Vaslui, dintre localităţile Copăceana şi Fălciu, o bunică de 86 de ani, sprijinită de un nepot, a reuşit ceea ce autorităţile statului nu au reuşit să facă de zeci de ani: a ridicat un monument în memoria ostaşilor români căzuţi pe frontul de est în cel de-Al Doilea Război Mondial. Acolo, în iunie 1941, în urma unui bombardament al rusilor, a pierit un întreg regiment. Marghioala Huzum, mama Marghioliţa cum îi spun sătenii din Copăceana, comuna Fălciu, avea doar 10 ani când a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial. Imaginile crude ale războiului, venirea ruşilor în sat, executarea soldaţilor nemţi au urmărit-o şi marcat-o întreaga viaţă.
Marghiolita Huzum avea 10 ani atunci când a început războiul, însă întâmplările dureroase trăite atunci îi sunt încă vii în minte. Acum, la 86 de ani, copleșită de imaginea dureroasă a acelor vremuri, a decis să readucă istoria în conștiința generației actuale. Jerfa ostașilor căzuți în înfruntări sângeroase sau uciși mișelește nu are voie să fie uitată, susține cu tărie femeia, care a strâns bani din pensie, dar și de la nepoți și nu s-a lăsat până când nu și-a văzut visul cu ochii: un monument simplu, dar semeț, între localitățile Fălciu și Copăceana, care onorează sacrificiul eroilor noștri, rămăși necunoscuți și aproape uitați. Monumentul a fost ridicat în câteva luni, investiția depășind 100 milioane de lei vechi.
Își amintește cu emoție despre sosirea rușilor în sat, despre grozăviile ce au urmat, dar chipul i se luminează de bucurie știind că a făcut ce trebuia. Că această cruce din piatră va dăinui în timp și că oamenii vor aprinde o lumânare în memoria celor căzuți pentru reîntregirea țării. S-a gândit mult cum și-ar putea exprima recunoștința. În zonă, după război au fost ridicat trei cruci în amintirea ostașilor morți pe câmpurile de luptă, însă în timp acestea s-au degradat aproape în totalitate. Așa că, a pus ban pe ban și a săpat în piatră cuvinte de mulțumire și pioasă aducere aminte. Localnicii sunt impresionați de gestul bătrânei și spun că astfel istoria nu se va șterge.
”Din Copăceana au murit 18 oameni, dar pe alte câmpuri de luptă. Aici, numai Dumnezeu știe cine a murit. Regimentul ăsta trebuia să treacă Prutul, dar nu a mai apucat. Au fost bombardați și au pierit, săracii. Sunt mulțumită că m-a învrednicit bunul Dumnezeu să las ceva trainic în urma mea. Am scris o bucățică de istorie pe piatra asta. Nu avem voie să uităm. Nu avem voie să ștergem istoria din sufletul și conștiința noastră! Am întâlnit oameni care au zis că nu au treabă la Fălciu, dar că vor trece pe aici să vadă ce am făcut. Eu sunt fericită că am realizat acest monument, cu ajutorul nepoților. M-am gândit la ostașii noștri, care au luptat pentru întregirea patriei. A fost multă suferință, multe lacrimi, durere, moarte. În zona asta, într-o noapte, în 1941, un regiment întreg a pierit. S-au ridicat trei cruci, apoi. Pe partea asta unde e vie acum. Dar crucile s-au distrus în timp. Așa m-am gândit eu să ridic aici o cruce pentru eroi. M-am sfătuit cu domnul primar, am vorbit cu cetățeanul care deține acest teren și am găsit înțelegere! Dacă vrei, orice e posibil. Am aproape 87 de ani și sunt o femeie simplă de la țară și vreau ca patriotismul să nu dispară. Nu știu câți tineri și-ar mai da viața acum pentru țara lor, dar atunci, acei bărbați, au scris istoria cu prețul vieții lor. Nu-i lăsați uitării!”, ne-a declarat bătrâna.
Marghiolita Huzum își amintește cu durere în glas că, în ‘44, când s-a instalat armata rusă în sat, au fost prinși nemți, dar și alte naționalități străine. I-au strâns în fața satului, i-a așezat în rând și i-a pus să sape o groapă mare: ”Cu ochii mei am văzut ce vă spun acum. Soldații ruși i-au așezat pe malul din răsărit și stăteau în spatele lor, cu mitraliere. Când au tras, au căzut singuri în groapă. Unii au făcut un pas în față. Unii nu erau morți. Un rus îi trăgea de picioare și îi dădea în groapă, iar din urmă se trăgea pământul peste ei. Cei care agonizau, își strigau părinții, copiii… Cumplit ! Mulți au fost îngropați de vii. Am ridicat o cruce și în memoria lor! Războiul este groaznic. Nimeni, niciodată, să nu mai treacă prin așa ceva!”
Bătrâna povesteşte că în iunie 1941, un regiment românesc se îndrepta spre zona Ţiganca pentru a intra în bătălie împotriva ruşilor. În stânga Prutului, un avion rus l-a distrus în întregime.
„Trebuiau să trecă Prutul. Nu au mai reuşit, săracii. A fost multă durere şi suferinţă”, rememorează bătrâna. După război, pe câmpul de la Copăceana, Armata Română a ridicat trei cruci din lemn, în memoria ostaşilor căzuţi acolo. De mai bine de 70 de ani, crucile s-au distrus şi nimeni nu s-a gândit să mai păstreze în vreun fel vie memoria eroilor români, cărora Antonescu le-a spus: ”Vă ordon, treceţi Prutul!”. Nimeni, mai puţin bunica Marghioliţa. Din pensia ei modestă, de 600 de lei, bătrâna a economisit bani pentru a ridica un monument în momoria ostaşilor români. ”Sunt amintiri pe care nu le poţi uita, pe care nu trebuie să le uităm! Rudele celor care zac în aceste pământuri nu uită durerea din suflet”, mărturiseşte octogenara. Din toate economiile adunate şi cu sprijinul unui nepot, mama Marghioliţa a reuşit în această vară să ridice un monumentul, ale cărui costuri s-au ridicat la aproximativ 10.000 de lei. În urmă cu câteva zile, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire şi a sfinţit crucea, pe care bătrâna a aşternut cuvinte de mulţumire şi recunoştinţă veşnică eroilor români.
Neculai Moraru, primarul comunei Fălciu, s-a declarat profund impresionat de gestul bătrânei: ”Mama Marghiolița ne-a adunat pe toți aici, la sfințirea monumentului. Ea a rămas marcată sufletește de cele întâmplate în timpul războiului și acest lucru a determinat-o să ridice această cruce. Istoricii spun ca acest regiment, care a fost distrus în zona noastră, venea spre bătălia de la Țiganca, la Fălciu – Bogdănești, atunci când Antonescu a spus: <Vă ordon, treceți Prutul!>. Regimentul acesta a fost bombardat de ruși. Ce a făcut mama Marghiolita este un gest deosebit, prin care cinstește acești eroi căzuți. Este o sufletista, o femeie simplă, dar deșteaptă și care s-a adaptat vremurilor cu eleganță și naturalețe. A scris și două cărți, iar noi suntem mândri de ea! Ne face cinste și îi mulțumim!”.