Consiliul European de vară tocmai s-a încheiat cu angajamente politice istorice, asumate și de România, prin Președintele Klaus Iohannis. Cel mai important angajament este acela de a dezvolta o industrie de Apărare comună. Se va începe cu tehnica militară. Pentru asta, Uniunea va aloca în următorii 10 ani, zeci de miliarde de euro pentru cercetare și construcția de noi echipamente, inclusiv arme și mijloace de transport. Cum vor fi cheltuiți, a povestit la Europa FM, fostul ministru al Apărării, Mihnea Motoc, în prezent consilier pe Apărare al președintelui Comisiei Europene. Planul este ca revoluția din această industrie să o facă firmele private și de stat din domeniu, în asociere (PPP).
Deja, Franța, Germania, Spania și Italia au alocat 25 de milioane de euro pentru proiectarea de drone maritime, nave și sisteme de comunicații inteligente pentru soldați. În același timp, vor fi activate grupurile de luptă, formate din batalioane comune. Ele există pe hârtie de vreo câțiva ani, dar până acum, nicio țară membră nu a dorit să dea bani pentru asta, odată ce SUA cheltuie oricum, pentru apărarea aliaților europeni mai mult decât alocă ei înșiși la un loc. Interesant este că activarea acestor batalioane, 18 la număr, formate fiecare, din cel mult 1.500 de militari, are loc, nu după anexarea Crimeei de către Rusia, ci după ce președintele SUA, Donald Trump, a somat Germania și alte țări europene să aloce măcar 2% din bugetul propriu pentru Apărare.
Acum, lucrurile merg mai departe. S-a discutat chiar de primele misiuni ale acestor grupuri de luptă care vor fi trimise în Mediterana, să combată rețelele de traficanți de imigranți.
Liderii UE au hotărât așadar să-și creeze o apărare comună, independentă de NATO. Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, spunea joi, la Bruxelles, că împreună, țările din Uniune alocă Apărării jumătate din cât alocă SUA, însă eficiența nu depășește 15%. Și exemplifica: “În UE, avem 17 tipuri de tancuri, în SUA unul singur.”
Nimeni nu spune că Europa se pregătește de război. Optimiștii explică deciziile liderilor europeni prin dorința sau datoria de a nu se mai baza pe SUA atât de mult. E o chestiune de orgoliu între Franța și Germania, susținătorii unei Apărări comune, și SUA, condusă acum de un lider imprevizibil dar care le-a spus verde în față Angelei Merkel și lui Emmanuel Macron că “USA interests are first” și că americanul de rând n-are de ce să mai plătescă pentru alții. Cu toate acestea, Trump a aprobat recent alocarea a peste 4,5 miliarde de dolari apărării europene în 2018, cu mult peste ce a aprobat Obama pentru 2017.
E vorba însă și de întoarcerea investițiilor și așa trebuie înțeleasă o viitoare concurență între NATO și Armata UE. În Europa, cele mai mari companii de armament și capabilități militare se află în Franța, Germania, Spania, Italia dar și în Suedia. Cu acestea trebuie să ne asociem noi acum, să scoatem fabricile noastre din rugină, să le modernizăm și să construim ce avem nevoie.
Președintele Klaus Iohannis a spus la Bruxelles că România are un plan pentru asta și vrea să intre în acest program de cercetare și construire de tehnologii militare. Numai că liderii UE au decis ca în trei luni, fiecare țară să vină cu propriul plan – ce vrea să construiască fiecare, cât anume și cu cine se asociază. Aici apare problema. Timpul este este extrem de scurt, iar Ministerul Apărării, deși are 2% din PIB alocat inclusiv pentru înzestrare, nu a semnat niciun contract major în prima parte a anului.
Citeste tot articolul AICI
