Zeci de mame își lasă copiii în spital și pleacă. Acestea spun medicilor că au de rezolvat probleme personale. Unele se întorc după copii după săptămâni întregi în care nu i-au vizitat, altele anunță autoritățile că nu au cu ce să îi crească. Ceea ce se întâmplă în Spitalul „Sf. Maria” este înduioșător. Copiii își plâng suferința într-un pat de spital.
Situație alarmantă în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sf. Maria” Iași. Zeci de mame își lasă copiii în spital și pleacă acasă pentru a rezolva probleme personale. Medicii spitalului sunt nevoiți să prelungească perioada de internare, doar pentru că acestea uită să-și ia copiii acasă. Alteori, asistenții sociali sunt puși în situația de a căuta personal părinții pentru a le aminti că pacientul trebuie externat. Cu o nepăsare dusă la extrem, acestea explică medicilor că trebuie să mai rezolve niște probleme și vor reveni. Spitalul a devenit internat pentru copii, iar asistentele medicale, locțiitorul mamei.
Copilul în spital, mai mult timp pentru ele
„Suflet de mamă”. Noua metodă pe care au abordat-o zeci de ieșence pentru a-și rezolva problemele personale este de a-și interna copilul în spital. Unele, nemulțumite de condițiile din unitatea medicală, altele fiind tentate să petreacă ceva timp fără responsabilitatea de a avea grijă de micuți, lasă copiii în grija medicilor și asistentelor.
„Sunt mame care, deși se internează inițial cu copilul, pleacă la scurt timp din spital, sub pretextul că trebuie să rezolve niște probleme personale. Altele nici nu se internează cu pacienții și-i lasă perioadă îndelungată în grija personalului medical, fără a veni măcar în vizită. Această situație nu este o noutate pentru Spitalul de Copii. De multe ori, asistenții sociali ai spitalului sunt nevoiți să contacteze părinții pentru a le aminti că copiii trebuie externați. Alteori suntem nevoiți să prelungim perioada de internare doar pentru că unul dintre părinți nu a venit să-și ia acasă copilul”, spune Solange Roșu, șefa UPU și purtător de cuvânt la Spitalul „Sf. Maria” din Iași.
Copii instituționalizați
Pe lângă suferința la care este supus un copil din cauza afecțiunii pentru care a fost internat, acesta se luptă și cu singurătatea. Neglijența părinților le marchează copilăria și-i pune pe asistenții sociali în situația în care trebuie să-i contacteze pe reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC), pentru soluționarea cazului. „Dacă părinții căutați în repetate rânduri nu vin să-și externeze copilul, asistenții sociali contactează DGASPC Iași și asistentul social din primăria la care sunt domiciliați. Aceștia, în urma unei anchete, decid dacă copilul va fi luat de către instituție, ori dacă părinții întocmesc criteriile necesare pentru a păstra copilul”, adaugă medicul ieșean.
Mame fără ajutor
Poveștile din spatele ușilor Spitalului pentru Copii sunt înduioșătoare. Există, așa cum susține personalul medical, și situații în care mama se internează cu copilul și începe să povestească despre soarta grea pe care o are. În aceste situații, asistenții medicali ai spitalului fac tot ce le stă în putință pentru a ajuta familia.
„Când o familie este neajutorată, iar mama spune că nu reușește să crească copilul și intenționează să-l părăsească, asistentul social intervine cu soluții. Oferă soluții pentru a evita abandonarea copilului de către familie. Și în această situație colaborăm cu DGASPC Iași, unde, aceștia vor ancheta întreaga situație și vor găsi soluții pentru a ajuta familia în creșterea copilului. Dacă nu există colaborare între părinți și autorități, iar aceștia insistă să-și părăsească copiii, copiii vor intra în grija DGASPC”, mai spune dr. Solange Roșu.
„Unde e mama? Când vine mama?”
Sunt zeci de copii în Spitalul „Sf. Maria” care nu au văzut lumina soarelui de săptămâni bune. Stau închiși într-un salon, așteptând momentul în care își vor putea revedea mama. Cei care deja au început să vorbească întreabă adesea: „Unde e mama? Când vine mama?” De multe ori, întrebările lor rămân fără răspuns. Înduioșate, asistentele medicale, cele care le sunt zi de zi alături, refuză să le mai dea un răspuns, un răspuns pe care nici ele nu-l știu. Trec alte zile, alte săptămâni sau luni. Uneori, cea pe care o așteaptă cu căpușorul rezemat pe patul de spital nu mai vine niciodată. Copilul ajunge, într-o zi oarecare, la decizia celor mari, să intre într-o altă familie. Aceste întrebări îi vor bântui, poate, o viață întreagă: „Unde e mama? Când vine mama?”.
